Wednesday, November 16, 2005

Acu' un an, spre Spania

Dusa la aeroport de Mama, stresata de parca ma trimitea in tabara la Postavaru'. Intarziat o ora decolarea, dar aeroporturile sunt niste locuri atat de interesante... Daca iei orice loc la bani marunti poti spune ca e un loc de tranzit, dar aeroportul parca e un spatiu universal, iar asta il lipseste de orice energie, pozitiva sau negativa. Drept urmare, poti vedea si simti oamenii in toata splendoarea sau oroarea lor.

Un zbor cu niste nori si privelisti de nedescris... imi amintesc dorinta din copilarie ca raiul sa fie Asa! Nu gradini, nu plaje, rezist chiar si fara oameni sau ingerasi... doar campii nesfarsite de nori prin care sa te tavalesti toata eternitatea.

Amsterdam. Schipol. Socul. Din nou, aeroportul in sine - o cladire fara energii. Dar oamenii... un curcubeu de oameni senini (fara sa fie tampi), frumosi (fara sa arate ca'n reviste), relaxati (chiar daca alearga sa prinda avionul).

Spania are nevoie de romane, nu post-uri pe blog...

Inapoi pe Otopeni. Doua doamne de etnie rroma, vizibil instarite, dichisite si vopsite blonde, la o masa in cafenea. Una urla la un telefon scump si isi baga diverse de zor, cealalta se uita la ea si isi marcheaza aprobarea indignata cu cate un cuvant colorat.

Schimbarile astea nu's bune! E ca atunci cand treci de la cald la frig si te ia cu raceala. Cum sa traduc in cuvinte guturaiul trecutului din Schipol in Otopeni?

1 comment:

mariusiionita said...

simplu...romania!