Tuesday, December 13, 2005

De ce iubim femeile - aceasta nu este o recenzie!

Cartea asta a fost foarte tare pentru că:
- Este probabil primul bestseller românesc
- A avut un marketing de excepţie. Faza 1: cu puţin timp înainte de lansare, cel mai frumos pasaj (după părerea mea singurul pasaj care merită citit) a circulat pe mail în prostie – l-am primit din cel puţin 5 surse diferite şi recunosc că l-am trimis la rândul meu în cel puţin 10 inbox-uri. Faza 2: lansarea cărţii cu puţin înaintea Crăciunului, astfel încât probabil că jumătate din femeile din România au găsit cartea sub brad în 2004.

Aşadar, jos pălăria pentru domnii de la Humanitas sau oricine altcineva a pus în scenă acest hit. Mare hit, mare caracter, din moment ce a ajuns piratată pe tarabe în Costineşti, ca un CD cu Britney Spears.


Din păcate, cartea asta este doar atât: un bestseller, cu accentul pe selling. Singura ei valoare se rezumă la acel text care a circulat pe mail şi la faptul că a rupt piaţa de Crăciun, Sf. Valentin (mare sărbătoare foarte românească!) şi 1-8 martie.

Păi bine măi Mircea, măi! Tu care scriseşi Levantul, care îmi rupseşi creierul cu cât de genial ai fost cu Enciclopedia Zmeilor (acolo sus în bibliotecă, cu un raft mai jos de Tolkien şi Ende), cum să-ţi pui mă baiatule numele pe „aia”?

Să descriu un pic cum s-a jucat domnul Cărtărescu cu nervii mei în săptămâna în care i-am citit bestseller-ul (carte e deja mult spus!). De ce iubim femeile este o culegere de articole. Ok, deci fără pretenţii de roman, măcar atât! Pe scurt, amintiri din adolescenţa lui Mirciulică. Suferea după fete care nu dădeau doi bani pe el sau suferea că alea care îl băgau în seamă erau tute. Însă articolele alea nu spun nimic!!! Nu tu trăire, nu tu introspecţie, doar filosofie de crâşmă din gara Slobozia. Mai mult decât atât, acest nimic prezent pe fiecare pagină, nici măcar nu e formulat în vreun fel anume, nu tu o metaforă care să-ţi ridice o sprânceană, o comparaţie sau analogie care să-ţi stârnească umbra unui fior, ni-mic! Nada! Doar senzaţia că citesc despre viaţa total plictisitoare şi ordinară a unui tocilar prea hormonal pentru cât de neinteresant e, mai frustrat decât permite legea, toate astea narate cu la fel de multă eleganţă, la fel de cutremurător talent, la fel de pătrunzător rafinament cu care ar fi scris un diagnostic la dermatolog. Nu intru şi în analiza consistenţei discursului pentru că nu există!

Acuma... Şi eu să fiu unul dintre cei mai tari autori contemporani ai patriei lu’ Emi, m-ar coafa să am ocazia să câştig nişte bani mai mulţi, măcar o dată în viaţă. Dar de la asta până la a-mi pune semnătura pe o insultă la adresa cititorului care nu este gospodină-telenovelistă, e o cale destul de lungă. Dacă tot era să se joace de-a bestselleru’, Cărtărescu putea să o publice sub pseudonim şi să lanseze zvonuri pe internet că totuşi el ar fi autorul. Sau să facă acuze că e plagiat şi să-şi mărturisească dubla personalitate în direct la Teo. Măcar atunci aş fi fost împăcată că De ce iubim femeile e la mişto şi că Mircea rămâne un domn...

No comments: