Thursday, January 26, 2006

A brand new hate

Am descoperit un nou lucru pe care il urasc visceral: INTRERUPERILE. Cred ca m-au traumatizat adultii cand eram mica sau ceva, cert este ca pe langa caldura infernala din locul in care ma aflu, imi plesnesc tamplele de iritare din cauza unul lant luuuuung de intreruperi. Voi elabora cand imi termin treaba, caci DA si asta este o intrerupere din task-ul pe care ma chinui sa-l termin de o saptmana... Oamenii care intrerup trebuie sa-si depaseasca egocentrarea si sa cumpere de la butic cateva luni din aia 7 ani in care n-au fost atenti.

Soundtrack

Start-up de dimineata, dush, cafea, admirat rasarit de la balconul de la 9
- Blink182 - All the small things
Cu masina pana la Eroilor
- Deftones - Passenger
Traversat parc Eroilor + metrou pana la Unirii
- Sublime - What I got
Plimbare prin centru istoric pana la birou
- Green Day - Bd. of Broken Dreams (daca e sarbatoare si sunt multi cersetori in fatza la biserica) sau JOS daca e pustiu
...
Oare ce inseamna daca esti pierdut fara casti in urechi?

Monday, January 23, 2006

You Belong in London

A little old fashioned, and a little modern.
A little traditional, and a little bit punk rock.
A unique woman like you needs a city that offers everything.
No wonder you and London will get along so well.

Tuesday, January 17, 2006

Celestial Bliss!


As I was enjoying a lovely girl-talk with my lovely mom, she pulled out of the cupboard this weird pack of tea and poured us a cup. I swear it tasted just like cookies! I was transported into tea heaven and couldn't believe my taste buds. I'm eagerly waiting for some cash to flow in my account and I am sooooo going to buy them out, at www.celestialseasonings.com

Sintagma la CEC

Azi m-am deghizat intr-un mic Asterix care a avut de platit o factura de la aia care cica "impreuna sunt mai puternici" si a avut proasta idee sa aleaga CEC-ul pentru a efectua operatiunea.

Cozi, varstnici nevricosi, functionari incompetenti, proceduri aberante... the usual. Undeva intre cele doua ghiseuri pe la care a trebuit sa poposesc, am auzit un glas de domn, care parea total confuzat de miile de proceduri si acte necesare pentru el-stie-ce. Si acel glas (bun de radio, foarte tare!) a rostit o sintagma ce va ramane in mintea si in blog-ul meu, pentru posteritate:

"Doamna, nu vi se pare schizofrenic sa am nevoie de 7 stampile???"

Punct!

Monday, January 16, 2006

Semi-Grinch

Grinch este un personaj care a furat Crăciunul. N-aş zice că sunt chiar un Grinch pentru că nu vreau să-i privez pe ceilalţi de bucuriile hibernale. Dar dacă n-ar exista aceste sărbători, eu aş avea ierni mult mai plăcute.

Îmi plac cadourile, că doar n-am înnebunit :) Dar goana generalizată după cadouri îmi slăbeşte nervii. Cadourile luate din obligaţie mă umplu de frustrare. Felul în care toţi comercianţii violează Crăciunul mă scârbeşte. De ce viol? Pentru că iau biata sărbătoare, şi fac ce vrea muşchii lor cu ea pentru un bănuţ în plus. Cola îl îmbracă pe Moş în roşu, Pepsi – în albastru. Spiriduşii nu sunt sexy, aşa că toate super-market-urile inventează crăciuniţe care să se plimbe prin raioane cu fuste care ar trebui să aibă pastilă de „interzis sub 12 ani”. Primăria bagă bani în lumini, în timp ce eu îmi rup jenţile în gropi.

Crăciunul este la origine o sărbătoare religioasă, nu? Unde e evlavia în cohortele de cumpărători care se bat pe beteală şi caltaboş? Unde e spiritul creştinesc în seara de Crăciun, când majoritatea lumii este preocupată de a băga cât mai mult la ghiozdan şi a evalua dacă cadoul dat este echivalent cu cadoul primit? Asta ar fi un aspect... În al doilea rând, ce vină am eu, care sunt un fel de agnostică, de sunt invadată de îngeraşi, nu mai văd semafoarele de luminiţe şi sunt agresată de colinde remixate de manelişti? Şi în al treilea rând, gusturile mele culinare nu suportă piftii, tobă sau alte preparate tradiţionale, astfel încât masa de Crăciun la care trebuie să semnez condica îmi oferă încă o sursă de neplăcere.

Când mă fac mare şi-mi cumpăr mulţi bani, o să deschid nişte localuri pentru cei ca mine. Unde nu vor fi mai multe luminiţe ca vara, n-o să chinui brazi morţi cu globuri sclipitoare şi n-o să ofer urechilor cliente decât playlist-ul obişnuit, care să asezoneze un meniu la fel de lipsit de bombe cu grăsime ca în restul anului.

Oare Crăciunul este un pretext de a da în mintea copiilor? O ocazie pentru „oamenii mari” de a copilări câteva săptămâni? Zic asta pentru ca în perioada asta, adulţii cei mai responsabili şi respectabili „au voie” să se entuziasmeze de frumuseţea globurilor şi să se bucure de luminiţe multicolore fără să ridice vreo sprânceană la cei din jur. Dacă e aşa, e foarte trist... De ce să aştepţi luna decembrie pentru a te bucura cu toată inima de lucruri care îţi plac? Dacă fanii Crăciunului sunt chiar atât de indrăgostiţi de mirosul de brad şi de lucruri care sclipesc, de ce să nu-şi atârne îngeraşi de veioze tot anul? Sau să-şi cumpere din când în când câte o ramură de brad pentru vaza din sufragerie? Mie îmi plac norii si luna. Păi m-ar lăsa nervii să trebuiască să aştept iarna pentru a mă hlizi la nori şi a căsca gura ca un preşcolar la o lună plină şi portocalie.

Probabil că sunt un pic imatură... pe modelul adolescentului care nu mai ascultă o trupă cunoscută, pentru simplul motiv că a ieşit din underground – poate că m-ar distra şi pe mine Crăciunul dacă ar fi un moment de bonding cu familia şi apropiaţii şi nu un moment de marketing sau PR. Cine ştie, poate că pe modelul Grinch sunt puţin invidioasă pentru că eu n-am simţit niciodată chestiile pe care cei din jurul meu zic că le simt de sărbători. Sau poate că sunt ceva mai anarhistă şi nu-mi place să mi se spună cum să mă simt, ce muzică să ascult, ce preparate să mănânc şi ce pomi să-mi bag în sufragerie.