Wednesday, February 22, 2006

Ultimul brad


Iarna asta mi-am facut primul brad de cand stau singura (vreo 4 ani). Am fost la cumparaturi cu tata, care era devastat ca nu-l las sa-mi ia brad si globuri. De dragul lui, am acceptat un artificial mic, globuri mov (evident!), argintii si albastre (sa nu i se strapezeasca total dintii Lui, la fel de entuziasmat de luna decembrie ca si mine), luminite simple, albe. L-am montat si decorat singura in week-end-ul dinainte de Craciun, ascultand un unplugged bestial al lui Lauryn Hill pe VH1.

De ce sa scriu despre asta acum? Pentru ca abia in seara asta m-am mobilizat sa-l strang, din lene, nicidecum din dorul de sarbatori. Si vai ce-am mai cazut pe ganduri… Huo tuturor activitatilor care actualizeaza angoasa de separare a depresivilor, fie ei si in recuperare. Cat de aberant e sa simti chestii pentru simplul fapt ca pui niste globuri in niste pungi? Ma rog… Flash-uri cu mama si cu mine, facand si desfacand brazi (naturali) cu un potpuriu de globuri care mai de care mai diferite si mai din alte filme.

Mi-am amintit de un curs despre ritualurile de trecere si am incercat sa gasesc alte activitati aparent minore care amintesc de logica trecerii. Strangand bradul mi-am amintit de stransul lucrurilor din casa cand a murit bunica. M-am gandit la senzatia neplacuta cand El pur si simplu pleaca la munca si eu inchid usa dupa El. La momentul in care sting lumina cand ma culc. La punerea mastii zilnice (o dunga neagra si o urma de rimmel) inainte sa ies din casa.

M-am mai gandit si la cat de penibile sunt mimarile ritualurilor de trecere in lumea profesionala. Cred ca un indian caruia i se facea un tatuaj dupa ce ucidea jumate de trib inamic sau aducea in tribul lui trei mistreti, avea cu totul alt feeling decat un manager stresat si surmenat care primeste un bonus sau o diploma in fata colegilor, pentru ca a mai adus un client sau a mai semnat un contract.

Nu prea iti faci treaba cu atentia la detalii. E ca si cum ai vrea sa dai click pe toate link-urile din web.

Tuesday, February 21, 2006

i DO want my crayons back!













"Everyone is born creative; everyone is given a box of crayons in kindergarten. Then when you hit puberty they take the crayons away and replace them with books on algebra etc. Being suddenly hit years later with the creative bug is just a wee voice telling you, 'I’d like my crayons back, please.' " - Hugh Macleod www.gapingvoid.com

Monday, February 20, 2006

Tanara fara ocupatie, caut Eu pentru relatie stabila

Sunt genul de om care are nevoie de structura si planificare. Imi scriu in agenda ora la care trebuie sa merg la dentist, ziua in care imi voi spala masina (undeva prin 2008), seara in care ma voi destrabala prin carciumi bucurestene, numarul de cutii de cafea pe care le am de cumparat. Ma simt rebela cand ma abtin de la a consulta lista de ToDo's pe care o actualizez totusi obsesiv-compulsiv.

Din cand in cand ma apuca angoasa, pentru ca ma uit in oglinda si vad mii liste acolo unde ar trebui sa fie cel mai familiar chip. Asa ca bag agenda in sertar si incep sa ma caut prin oras. Gasesc prieteni vechi si noi, jumatati, muzica, varii lichide si reflectii sartriene in oglinzile umane.

Ma intorc acasa si incerc sa ma desenez pe fondul negru al nimicului construit cu grija pe temelia destructivismului adolescentin. Ma sparg de ras cand ma aud intrebandu-ma "ce vreau sa ma fac cand ma fac mare" si ma intreb care este cuvantul pentru starea mea atunci cand ma gandesc ca se apropie sfertul de secol si nu stiu ce sa scriu pe raportul partial.

Sunt intruchiparea perfecta a citatului "life is what happens to you while you're making other plans". Ma simt ca la sfarsitul unui regim, cand te uiti pentru prima data pe un meniu si vrei sa comanzi TOT :)