Sunday, June 18, 2006

Ghiveciul e pe bune!

Din ciclul 'Sandra ajunge acasa si se enerveaza ca nu sunt locuri de parcare', azi m-am coborat la nivelul plebei si am interactionat (fara sa injur!) cu o doamna care pretindea ca singurul loc liber din fata blocului e 'al ei'. Interactiunea a durat X secunde.

Am reusit sa gasesc un loc destul de aproape si am pornit nervoasa spre scara. Cu aproximativ X secunde inainte sa pasesc pe prima treapta, in locul deasupra caruia urma sa se pozitioneze capul meu, s-a prabusit o sticla goala de vin spumos Angelli de piersici, imprastiandu-se in mii cioburi. M-am uitat in sus si evident ca am vazut multe geamuri deschise, dar nici o persoana cerandu-si scuze pentru nefericitul 'accident'. Am ramas cu privirea pironita in mizeria de eticheta portocalie vreun minut, dupa care am luat o gura mare de aer si am bagat un mare sprint pana in scara blocului.

Va invit pe aceasta cale sa nu mai luati à la légère expresia aceea cu 'poate sa-ti cada un ghiveci in cap pe strada'. De azi inainte, eu una ma voi gandi de 10 ori inainte sa mai aman ceva..

3 comments:

mariusiionita said...

been there, done that, said fuck.
Toamna. 1988. Ca de obicei dirigu este la intrarea in scoala. 150 kg. se vaita de varice si de inima. secretarul de parid pe scoala. eu? doar sef de grupa. mi se rupe, oricum prea multe zorzoane. elena mai importanta punct
un zambet i se lateste pe fata cand ma vede. pe dracu, sper ca nu vrea sa ma trimita iar pe stadion. nu raspunde la salut si isi infige ambele maini in perciunii mei. ionita mi-ai mancat ficatii! pe dracu cu picioarele are probleme, parca nu stiu, mi-a aratat atunci cand n-am vrut sa merg pe stadion, ca ce, el mai poate sta in picioare? ia de te uita magarule ce varice am io! parca nu mai e acelasi activist care ne dadea praji dupa ce-am castigat faza pe tara cu piesa de teatru hmmm...prajiturile schimba oamenii...!
ce e pleata asta? mergi de te tunde ca altfel nu intri in scoala.
destul de cald...si al dracu de aglomerat, cam 10-15 pletosi ne asteptam randu pe scaunul reconcilierii cu dirigi, secretari, directori, partinti...ma rog...noroc cu mama lui robert repetentul pe care o stiu...ma ia in fata altora.
miros a colonie las urme de par si ma intorc spre scoala. mai intai vafa! o avea? are! deodata imi vad propria imagine la doar 1 metru de mine. caldura mare zic. nu chiar asa, aud si zgomotul la 1 secunda. o frumusete de geam de balcon mi se imprastie in picioare. si evident pe vafa. asta nu mi-a placut. ma gandesc ca masurata in vafe, viata mea a fost scuta rau. ma intorc. or mai avea vafe? mai au. pacat de bani, as fi avut si de guma baltazar.inca din noaptea urmatoare am inceput sa citesc, sa-i scriu elenei biletele, sa-i scriu si ancai biletele, sa invat la mate si sa-mi repar previzibila corijenta la ... desen tehnic, dar asta e o alta intamplare cu mine si cu o profa tanara si frumoasa si cu lucrari de control in care eu controlam altceva...
best regards,
mariusiionita

silvia g said...

Oh my... piAsi, ai grija ca nu stiu cat costa sa schimb numele de pe biletul de avion spre Barce.

Sandra G said...

marius, fa-ti blog! scrii foarte frumos :)