Sunday, July 09, 2006

Despre dorinte

De pe la 20 de ani, mi-am dat seama ca am o rezistenta foarte mica la frustrari. Cand ceva nu e in acord cu imaginea mea despre cum 'ar trebui' sa fie, ma enervez foarte usor, imi iau jucariile si plec, sau diverse alte comportamente prin care incerc sa fug de realitatea care ma frustreaza. De curand, am gasit si un fel de explicatie pentru chestia asta. Sunt ceea ce se poate numi un 'copil al dorintei'. Adica am avut niste parinti bestiali, care mi-au facut toate poftele, care atunci cand eu spuneam 'imi place' intelegeau 'vreau' si imi ofereau obiectul 'placutului' meu. Intre timp m-am facut (mai) mare si tot ei sunt cei care imi faciliteaza satisfacerea nevoilor si a dorintelor.

Care e legatura dintre aceste lucruri si faptul ca in secunda in care nu obtin ce vreau tind sa nu mai vreau? Probabil ca vine din faptul ca s-a creat o confuzie intre dorinta si realizarea ei. Daca pana in adolescenta tarzie era suficient sa-mi doresc ceva si realizarea dorintei venea de la sine, m-am trezit intr-o lume care nu mai sare la fiecare 'vreau' al meu si intr-o lume in care lucrurile nu corespund cu placuturile si doriturile mele. Romania nu corespunde niciuneia dintre asteptarile mele despre cum 'ar trebui' sa fie o tara. Dupa cateva luni, nici un job nu mai corespunde cu cum imi inchipui eu ca 'ar fi bine' sa fie. Imi doresc cate ceva si dupa doar cativa pasi pentru a obtine acel ceva mi se pare ca de fapt nu este ceea ce imi doresc. Bine, si?

Am descoperit o distinctie care ma ajuta. Dorinta -> proiect -> realizare, unde realizarea e intotdeauna diferita de dorinta, iar proiectul - indispensabil. Pana la urma, viata personala nu e atat de diferita de lumea business-ului. Cand o firma are de obtinut un contract, isi face un proiect, cu obiective, resurse, pasi, indici de evaluare pentru a vedea in ce masura si-a atins obiectivele. Cand un om isi doreste ceva, isi face un proiect, cu pasii pe care ii are de urmat, resursele pe care le are la dispozitie si cu constiinta faptului ca realizarea dorintei nu are cum sa fie la fel ca dorinta imaginata.

Imi suna usor de zis si greu de facut. Dar pana la urma, aceasta abordare poate fi o simpla deprindere, care se invata, se integreaza prin practica si are multe sanse sa ma scoata din multe situatii de tip 'magarul lui Buridan'. Asadar, va prezint cutiuta mea cu dorinte, din care voi pescui cate una pentru care voi face proiect... Ne intalnim in acelasi loc, la aceeasi ora, peste un an de zile, cu - sper! - o mai mare toleranta la frustrari :)

3 comments:

Yazee Jay said...

"the potter becomes his pot" a wise man said
...nicely put tzuka!!

silvia g said...

i wish i was a faerie :)) !

gorgeoux said...

Sper sa fim aici peste un an :) Tin pumnii!