Wednesday, August 30, 2006

Frequency

In doar 3 cuvinte: life altering experience! In 2: F***ing amazing! ;)



Locul

Pe coclauri, la cativa km de Salzburg se afla Salzburg Ring, un traseu de formula 1. Ala care a zis 'the hills are alive with the sound of music' cred ca habar n-avea despre ce vorbeste...


La intrare, prezentai biletul de festival si 5E pentru a primi bratara de intrare, un sac mare de gunoi si un jeton. Daca la plecare prezentai sacul de gunoi plin si jetonul, primeai cei 5E inapoi. De acolo, valul de multime te purta in camping...



Imeeeeens!!! Noi am ajuns tarziu, asa ca am gasit loc in 'cartierul rezidential' de langa padure, ceea ce a fost un lucru bun, caci vecinii erau ceva mai linistiti decat in 'centru'.


Sunt fan camping in locuri civilizate! Dusuri cu apa calda, impecabile la orice ora din zi sau din noapte, toalete impecabile si perpetuu aprovizionate cu hartie, chiar si un supermarket mobil in care puteai gasi orice, de la tampoane si crema anti-soare pana la corturi, saci de dormit si izoprene...

Dupa cele 10 minute de instalat cort, am purces spre zona de distractie, la vreo 10 minute de mers pe jos prin padure. Intre cele doua scene aveai tot ce-ti putea trece prin minte si chiar mai mult...


- mancare (burgeri, italienesc, chinezesc, indian, tailandez...)


- bautura (orice!) servita in pahare care costau 1E, drept urmare toate erau in maini la oameni in loc sa fie pe jos :)
- alte toalete impecabile la orice ora din zi sau din noapte si perpetuu aprovizionate cu hartie... unele dintre ele aveau chiar si cate o chiuveta mica de jucarie in fiecare cabina...
- tone haine si accesorii
- cd-uri si dvd-uri la preturi studentesti
- corturile sponsorilor care dadeau niste merch-uri foarte tari (shlapi - de la caile ferate, dopuri de urechi, sepci si pelerine de ploaie - de la providerul de telefonie mobila, fotolii sau canapele gonflabile - de castigat la concursurile Nokia)
- tunele din cauciuc cu sprinklere pe dinauntru, sa se mai racoreasca omu' daca-l arde soarele
- cort de chill-out cu mii hamace si narghilele


- lounge-ul Coca-Cola cu niste beanbags imense


- macara de 62 de metri pentru bungee jumping - din care am sarit! :)


Lumea

Coplesitor de misto... Inchipuiti-va cum e sa fii inconjurat de zeci de mii de oameni frumosi, fericiti, adunati intr-un loc cu un scop comun: sa asculte muzica si sa se simta bine...


Cum spuneam, coplesitor! Multi copii, dar nu numai. Am vazut un tata cu fiul lui de vreo 10 ani, o mama cu fiica ei de 14 ani (care stateau la gard la Less Than Jake, fata explicandu-i mamei cine sunt baietii aia de pe scena si ca sunt americani si ce vor ei de la muzica...), un domn pe la vreo 40 de ani care stia toate versurile la Lostprophets si la Bodycount... Un baiat inalt si slab care se plimba cu un carton pe care scrisese 'Free Hugs'. Cei mai galagiosi si caterincosi betzivi, cu care evident ca ne-am imprietenit :)


Fete machiate si coafate exact cat si cum trebuie. Cei mai rupti conversi si totusi nimeni nu arata de parca tocmai iesise din cort. Am simtit miros de transpiratie o singura data in 2 zile. Nu stiu ce sa mai zic...


Muzica

Silviutza cred ca a acoperit in mare ce era de acoperit, asa ca nu ma voi lungi aici...

3 Feet Smaller - Cand am ajuns aproape de wavebreaker, vocalul tocmai zicea 'let me see your hands'. Inchipuiti-va public mai mult decat incape in Arene, ridicand mainile si aplaudand in acelasi timp... 'Now jump!'... Si au sarit toti, iar eu am trecut de la piele de gaina la dat lacrimi. Ce ti-e si cu nevoia de apartenenta... :)

Coheed & Cambria - Mi-au placut ceva mai putin decat m-as fi asteptat, mi-a parut rau ca au avut niste probleme tehnice...


Paolo Nutini - Vai ce voce a putut sa aiba baiatul asta...

Eagles of Death Metal - Un fel de Zizzy Top mai punk-rock. Foarte tare!

Less Than Jake - no comment :)

Lostprophets - Pe cat de gay aratau, pe atat de rock a fost.

Bodycount feat. Ice-T - Silvia a zis-o cel mai bine: aia a fost piesa de teatru, nu concert! :)


Muse - Sunt fan! Imi placeau dinainte, dar dupa concertul din prima seara m-am indragostit irevocabil...

Morningwood - Un fel de Hole, cu un fel de Courtney Love un pic mai tanara si un pic mai putin credibila... dar foarte dragutz :)

Mando Diao - Ilustrii necunoscuti, nu auzisem de ei, toata lumea avea tricouri cu ei. N-am mers la scena, i-am ascultat lafaite la Lounge, dar cd-ul ascultat la Andreea cand ne-am intors la Viena m-a convins ca sunt niste suedezi foarte misto.

Prodigy - Cojones cat cuprinde.

Franz Ferdinand - Un fel de mare party, cu dans, cantat si voie buna.

Ne vedem la anu'... :)

Wednesday, August 16, 2006

Frequency.at

Azi plec. Ma intorc luni. Sunt vesela ca o scolarita care pleaca in prima ei tabara cu clasa. In cazul de fata, clasa e Silviutza. Iar tabara e primul meu festival. Capete de afis: Less Than Jake, Muse, Franz Ferdinand, Coheed and Cambria, Prodigy... Mai mult aici. Yay! :)

Tuesday, August 15, 2006

Placebo

... sau acoperire Orange pentru toata plaja de gusturi :)

Duminica 13 august, pe la ora 17.00, Arenele Romane stateau de vorba: "Ce se intampla, fata, vara asta? Vin oamenii astia peste noi de n-am mai vazut asa ceva! Puhoaie intregi si alta nu!". In fata lor, cateva sute de tineri asteptau cuminti sa se sune de intrare. La sfarsitul serii, semnasera condica vreo 5.500 de iubitori de Placebo.

Dupa cum bine a observat cineva, se pare ca Placebo place tuturor: de la tineri la batrani, de la rockeri la..."opusul lor", de la iubitori de MNAC pana la iubitori de Regie, de la cei care au dat 75RON doar de dragul lui "Every you and every me" pana la cei care si-au tapetat camera cu postere si versuri. Multimea a fost mai mult decat pestrita, unita poate doar in nervii pe coada de la intrare care nu se mai termina...

... continuarea aici

Saturday, August 12, 2006

Cimitire

Primul cimitir in care am intrat vreodata a fost Père Lachaise. Am lasat cate o floare langa ce a ramas din Jim Morrison, Oscar Wilde si Molière.

Prima inmormantare la care am fost, a fost a unei colege de liceu, prietena, complice la mii prostii adolescentine. Aveam vreo 17 ani, ea era cu un an sau doi mai mare. Catolica. Inmormantare catolica la cimitirul Bellu, sicriu inchis, in fata capelei (stiti voi de ce). Totul parea ireal, eu nu faceam sinapsa. Pana cand preotul a turnat vin rosu in groapa (Pinot Noir de Murfatlar), iar eu mi-am amintit betia crunta de la Iasi si cat am putut sa radem si m-am gandit ca ar fi preferat Martini alb. Atunci m-a busit plansul, care nu s-a oprit pana am ajuns acasa.

Abia cand a murit bunica mea, in urma cu aproape un an, am descoperit grotescul inmormantarilor romanesti. Si mi-am dorit sa ma fi anuntat cineva dinainte. Stiam deja ca pentru a nu se fura crucile de pe morminte, trebuie sa dai spaga la paznici. Am mai aflat lucruri despre managementul gropilor. Pentru a face economie de spatiu, se pot dezgropa mortii mai 'vechi', osemintele se aduna intr-un sac si se depun langa sicriul mortului 'nou'. Lungimea si calitatea slujbei prestate de preot depinde, evident, de onorariu. In capela sunt mai multi raposati, cu familiile respective adunate in jur. Cand un ansamblu trece in mijlocul capelei pentru slujba, un altul intra in asteptare. Romanii se cearta si la coada la inmormantare: daca preotul nu e atent si 'sare' o familie, in ciuda tristetii, aceasta mai gaseste energia sa protesteze, ca la coada la carne. Dupa ce se termina slujba, in timp ce procesiunea avanseaza spre groapa, trebuie sa fii atent sa nu dea peste tine groparii care se alearga cu bicicletele pe aleile din Bellu, franand cu scartz cand ajung la linia de finish. Momentul 'Kusturica' care mi-a pus capac, a fost cand i-a sunat unui gropar telefonul (ringtone cu influente orientale, evident), in timp ce cobora sicriul bunicii mele in groapa.

Cu doua saptamani in urma, am mai fost la o inmormantare si la parastasul aferent. Am aflat lucruri noi despre managementul spatiului. Anume ca, in cimitirul Sf. Vineri, s-a vandut pamantul dintre morminte, astfel incat, pentru a ajunge la groapa, calci pe sau escaladezi morminte, mai rasturnand cate o sticla de Sprite taiata in doua pentru a servi drept vaza (pentru ca vazele se fura mai repede decat poti spune 'odihneasca-se in pace'). Cand groparii au inceput sa puna pamantul in groapa, am reusit sa trec de cersetorii care se buluceau la coliva si mi-am aprins o tigara, intrebandu-ma cand o sa ingusteze aleea asfaltata pentru a mai scoate cateva locuri. Langa mine, fiica de 50 si ceva de ani a celei care murise. Se uita in jos la ceea ce eu credeam ca ar fi o roaba rudimentara, plina de gunoaie si flori uscate. Mi-a spus ca acela fusese sicriul tatalui ei, care acum era inghesuit intr-un sac alb de panza langa mama ei.

La parastas s-a dezbatut daca familia s-a zgarcit sau nu la mancare si bautura si, bineinteles, daca e bine sau nu ca Moni si Iri s-au casatorit si asteapta un copil.