Thursday, October 12, 2006

Wednesday, bloody wednesday...

Aseara am vrut sa vad The Devil Wears Prada la Plaza si sa ma bucur si eu pentru prima data de Orange Wednesdays. Filmul era la 20.15 si pentru a intra in atmosfera, m-am invartit un pic cu gagicile prin magazine. Am ajuns la cinema la 20.00 = greseala nr. 1. La coada la bilete era anarhie. Vreo 150 de oameni pe putin, daca nu chiar 200 si ceva. 4 case de bilete. Instinctul de conservare mi-a spus 'fugi! fugi cat te tin picioarele!', dar m-am hotarat sa stau totusi la coada = greseala nr. 2. Timp de jumatate de ora am avansat maxim un metru si ca sa nu ma enervez prinzand franturi de conversatii retardate am inceput sa ma gandesc la diferentele dintre mine si cei din jur:

- cand stau la coada nu vorbesc despre statul la coada
- daca este absolut necesar sa vorbesc despre oamenii din jur, vorbesc despre cei care nu ma pot auzi
- oricat de tare m-as grabi, nu ma bag in fatza
- daca se intampla sa-mi incalc principiile, incerc sa o fac subtil si sa nu ma laud dupa aceea in gura mare ca 'i-am facut pe fraieri'
- nu imi place sa ating necunoscuti, sa ma sprijin de ei, sa le respir in ceafa sau orice alta forma de interactiune fizica
- daca se intampla totusi sa ating pe cineva, fie ca e vorba de o atingere accidentala sau de un toc infipt intr-un picior strain, imi cer scuze
- cand e genul asta de inghesuiala, nu-mi place sa-mi sarut prietenul cu pasiune si limba, sprijinindu-ma eventual de cei din jur
- daca vad ca cineva vrea sa treaca (de exemplu cei care au deja bilete si incearca sa ajunga la sali sau cei care tocmai si-au terminat treaba la casa) incerc sa le fac loc
- cand achizitionez ce aveam de achizitionat si parasesc ghiseul, oricat de furibunda as fi, nu-mi vars nervii pe umanitate impingand tot ce misca in calea mea
- nu sufar de suspendarea ratiunii daca se da ceva gratis

O fi o chestie nationala? O fi vorba de oras sau de cartier? O fi homo plaza o specie aparte? Toate la un loc?

Serios acum, chiar nu inteleg chestia asta cu spatiul intim, zona de comfort sau cum vreti sa-i spuneti. Vreau sa vorbesc aici despre statul la coada, pentru ca imbulzeala dintr-un bar sau de la un concert este cu totul alta mancare de peste... Cu totii avem un cerc in jurul nostru, de marimi variabile, in care nu ne place sa intre necunoscutii. Pentru unii cercul are raza de 1m, pentru altii de 5m. Cum se face ca la orice coada la care am stat vreodata in Bucuresti, ma nimeresc doar langa cei pentru care acel cerc nu exista? Nu vorbesc despre domnii sau domnisorii care se excita daca pun un deget pe o coapsa straina, vorbesc despre omul de rand care sta la coada la film, la banca, la paine sau orice altceva. Exista vreo superstitie pe care eu nu o cunosc, cum ca daca intri in sufletul celui din fatza ta se misca mai repede coada sau primesti o veste buna la drum de seara? O fi exprimarea nevoii de apartenenta, de contact? O fi un rezultat al alienarii sociale care face ca oamenii isi doresc sa se simta aproape de alti oameni? Sau pur si simplu parfumul meu este atat de irezistibil incat ii atrage pe cei din jur ca mirosul de mancare intr-un desen animat?

Ma rog... pe la 20.30 am primit un telefon de la gagicile care ma asteptau la intrare (a, da! era sa uit: cand e o coada imensa si suntem 5 care vrem la film, nu stam TOTI la coada), propunand sa mergem la alt film, deoarece mai dura inca vreo 15 minute sa ajung la casa. S-a ales The Lake House = greseala nr.3. Am vazut multe filme proaste la viata mea, dar asta l-a intrecut pe toate. Daca luau o lucrare de clasa a-3-a despre toamna, scrisa de un copil suferind de ADD din Bolintin Vale pe la 1980 si tot iesea un scenariu mai bun. Ma rog, sa va zica Silviutza mai multe despre el (film, nu copil!), eu va urez din tot sufletul sa nu ajungeti vreodata sa-l vedeti si sa nu mai mergeti niciodata la film miercurea.

Si pentru ca imi place sa fiu constructiva cand critic, poftiti solutie: dunga galbena ca la banci si o singura coada pentru mai multe ghisee (eventual cu ceva socuri electrice pana se invata lumea cu sistemul). A! si posibilitatea de a reclama la OPC atunci cand cinema-ul are 4 sau 5 case pentru o capacitate de peste 1.000 de oameni.

11 comments:

Anonymous said...

pun un deget pe o coapsa straina .... exceptional;))

dedic intelectului tau acid juisarea mea pur intelectuala de adineauri ;))

maria said...

de ce atata hate?
"de ce nu vorbim de lucrurile care ne plac?"

Sandra G said...
This comment has been removed by a blog administrator.
ioana said...

Foarte bine. Eu la film mai rar, dar la banca si la farmacie zilnic. Acolo unde clar ai nevoie de intimitate oricat de roman primitor cu sarmale si tuica cu margele esti. La bancomat mai ca nu te iau de gat prieteneste sa-ti arate cum se face, dupa ce tu ai dat exemplu cozii care colcaia pe umerii tai, stand dupa linia galbena care inseamna back off, you beavis. La farmacie, muncitorul din spatele tau iti face inimioare cu rasuflarea (iz combinat din palinca, ceapa si o bucatica mica de parizer care falfaie de zile intr-un ciot de dinte) in par cand vrei sa cumperi niste intimitaturi. Flatering or what?

Sandra G said...

brandy, m-ai spart de ras, ca intotdeauna :))) plasticismul tau este dincolo de cuvinte. cred ca ar trebui sa te faci regizor.

Anonymous said...

Brandy rUlEz!!!!

silvia g said...

maria, sandra nu a prins gluma... vezi daca ai certat-o aseara? te ia in serios acum...

apropos... sandra, crezi ca e posibil ca meriei in secret sa ii fi placut filmul si de aia ne-a sapunit? ca ne curgeau balele de la ras pe ea cand ea era atenta?

maria, ai ceva sa ne spui? :))

Anonymous said...

Aveti ceva sa imi impartasiti?

Sandra G said...

eu am de impartasit ca am fost foarte blonda si am inteles foarte prost ce a vrut sa zica maria... imi cer scuze si retractez!

ioana said...

Aha! M.. Sandy, apropos de blonde si intelepciunea lor, eu am stat si m-am gandit asa mai demult. Ca le zice la blonde ca sunt mai proaste asa la brunetele care s-au facut blonde. Adica, cate blonde naturale ai vazut tu pana la ultimul floc? Bine, mai e una adica Brandy si Candy si Mandy care-si ajuta blondul natural inchis de problemele vietii cu niste nuante, niste fineturi. Dar pana una alta, brunetele au facut blondele de ras. M-am exprimat bine?

Sandra G said...

Perfect Brandy! Nu am inteles absolut nimic! :)))