Sunday, February 18, 2007

Am mai zis cat imi place sa cunosc oameni noi?

Am cunoscut un domn american foarte meserias. Un trainer exceptional, un tip foarte inteligent, carismatic, inteligent, profund si glumet in acelasi timp, genul de om caruia ii place sa puna multe intrebari ciudate si care raspunde cu multa seriozitate si implicare la o intrebare de tipul "cum hotarasti care va fi ultima inghititura pe care o vei lua din farfurie?"... ma rog, am avut in ultimele zile unele dintre cele mai tari conversatii din ultimii 5 ani.

In caz ca cele de mai sus nu v-au captat atentia, omul a primit un mail de la Tarantino - el era in Japonia si 'Quentin' i-a scris sa-l roage sa faca o poza la un afis cu Kill Bill ca e curios cum arata cu caractere japoneze. A rugat un prieten sa-i faca rost de bilete la concertul artistului lui preferat si a ajuns pana la urma sa primeasca bilet de la Beck insusi - acum are autograful lui Beck pe cecul cu pricina :)... ah! si era sa uit: a vazut Sublime live. PUNCT!

Pe langa povestile despre party-urile pe care le face Tarantino vara, invitand 100 de prieteni apropiati pentru a se uita la "goofy movies" pe un ecran imens la el in curte, pe langa mii alte chestii interesante si destepte pe care le-am discutat, mi-a ramas in minte urmatoarea afirmatie:

Imaginea noastra despre noi 'ingheata' undeva pe la 16 ani. Adulti fiind, avem aceeasi imagine de sine pe care o aveam atunci.

Chestia asta mi s-a legat de ce a spus alt baiat destept: cea mai buna cale in viata este cea pe care ne-o dorim intre 15 si 18 ani. Daca nu ne facem ce vroiam atunci sa 'ne facem cand ne facem mari' avem multe sanse sa ratam sansa la fericire.

Prima afirmatie mi s-a potrivit ca o manusa... ma rog, poate nu ca la 16 ani, dar ca pe la 18-19, hai sa zicem maxim 20, absolut. Am mici rezerve fata de a doua afirmatie, dar ca principiu este un punct de vedere care mi se potriveste.

Voi ce ziceti?

4 comments:

marie said...

vorbim mai incolo. momentan inca am 16 ani.

runbaby said...

ma, io la 16 ani voiam sa fiu curva, intrucat confundam sexul cu iubirea si ma gandeam ca-mi iese si de-un cico...:)). aleg sa cred ca am decis corect peste alti cativa ani ca eram mai proasta si mai naiva decat prostia si naivitatea insesi si mi-am vazut de scoli si joburi 'telectuale... but, who knows eventually, chiar asa, cum ar fi fost :))? neah, I still think I'm better off!

gorgeoux said...

Cand vorbesti cu o doamna care s-ar putea sa fie publicata pentru memorii de 6 cuvinte, treaba e simpla. Suna asa: taking a lifetime to grow up.

Care asa este. Care la 16 ani vroiam sa fiu scriitor. Care s-ar putea sa fiu publicata pentru cel mai mic efort de gen din viata mea. Life rules!

Sandra G said...

asa, asa, mai ziceti, mai ziceti!

eu apuc sa citesc sau scriu intre 2 sesiuni de training din ala care da la moalele creierului, promit reactii si posturi mai consistente cand ma intorc! :)