Sunday, April 29, 2007

Redirecting

Celor care au cautat:


… le recomand sa ia legatura cu His Dudeness. El detine informatiile despre Festival’39 aka Cafeneaua Bucurestiului D’Altadata (cu sau fara semnul exclamarii), despre pluralul cuvantului ‘spartan’ si daca nici el nu stie filme traznite, atunci cand?

Saturday, April 28, 2007

Saturday night live

Ma intrebam zilele trecute cine a mai ramas in Bucuresti in acest weekend prelungit, in afara de mine… Oamenii cu treaba multa, lefterii, mamele cu copii prea mici de scos la iarba verde, in principiu populatii pasnice, nu? Ei bine NU! In jur de 10pm pe la Romana am servit o mostra consistenta de suboameni, atat de consistenta incat daca nu eram atenta o serveam direct pe capota, in portie dubla.

Prima varianta au fost clasicii cocalari preparati la imaginea lor despre patru ace, intr-un Mustang decapotabil cu numar (vechi) de Italia care, forjand pe banda a doua – prima banda fiind ocupata de niste inconstienti cu tupeul fantastic de a circula cu viteza regulamentara – s-au prins prea tarziu ca niste domni lucreaza la un canal destupat si au crezut de cuviinta sa intre pe contrasens, cu dezinvoltura trasului pe dreapta la benzinarie.

Varianta doi s-a materializat intr-un cuplu fermecator plasat intr-un Volkswagen decapotabil (evident, bubuind de basi), slalomand sprinten printre masini pe Eminescu – care suntem de acord ca nu e cea mai larga strada din Bucuresti. Dupa ce mi-au taiat calea si au franat muuuult prea brusc (cine a pus stopu’n drum, ala a fost om nebun!), si-au punctat pornirea scartzainda cu minunatul gest de a arunca o punga goala de chipsuri, gest executat cu gratia si dezinvoltura divelor hollywoodiene care isi scapa esarfa in vant.

Nu stiu la ce concluzie sa ajung… de 1 mai au ramas in Bucuresti toti frustratii si necioplitii care sunt intr-atat de retardati incat nu stiu ca e 1 mai SAU sunt intr-atat de retardati incat cred ca au plecat toate regulile de circulatie la mare? Sau sunt eu the last to know ca iar s-a schimbat codul rutier? Sau asa cum politia rutiera ofera flori soferitelor de 1 martie, le ofera respectivilor libertate totala de 1 mai? Sau decapotabilele dauneaza grav sanatatii? Sau asa e in fiecare sambata seara si nu am fost eu pe faza pana acum?

Ma rog… eu zic ca va castiga Catalin la Megastar. Voi ce ziceti? :)

Friday, April 27, 2007

Hmm...

Abia pe asta nu stiu unde sa-l trimit...


Vreo idee? :)

Blogo-ce-mah? :)

Se plangea cineva la un moment dat de anumiti bloggeri (printre altele:P) si i-am scris intr-un comment ca impresia mea este ca in blogosfera (si nu doar in cea romaneasca) convietuiesc doua specii diferite: blogurile si jurnalele. Blogu’ e blog, iar scrierile publice ale unora sau altora despre ce le place si ce nu, despre ce au mancat aseara sau unde ies diseara, despre cat de obositi sau odihniti sunt, despre depresii mai mult sau mai putin adolescentine – sunt jurnale sau, uneori, refularile unor indivizi care n-au reusit sa ajunga ziaristi.

Cand am auzit prima data de ‘blog’, definitia era “jurnal on-line”. Asta m-a motivat sa ma apuc de toata povestea aici de fata. Parea un mod dragut de a-mi exersa muschiul scriitoricesc, de a-mi tine cunostinte sau rude indepartate geografic la curent cu ce mai fac si, evident, pornirea exibitionist-narcisista a oricarui om care-si povesteste viata pe net. Intre timp, termenul parca s-a conotat un pic altfel, din ce citesc pe ici si colo “blogul” e un je-ne-sais-quoi si bloggingul e o chestie pentru – ma’ntelegi – initiati, iar pietrele zboara de la Bloggerii cu B mare la toate anonimele deprimate sau pustanii razvratiti care indraznesc sa se dea cu presupusul despre unele sau altele.

Din ciclul “eu am ascultat prima data din Romania formatia X – toti ceilalti sunt wannabes”, Bloggerul cu B mare si-a facut primul blog mioritic, lucru care ii da dreptul sa scuipe venin in stanga si’n dreapta. Bloggerul cu B mare ar institui examen – daca nu chiar facultate – de facut blog si nu ar acorda dreptul de postare decat celor care pot dovedi clar ca… nici macar nu stiu ce :)

Mie imi plac bloggerii cu b mic, cei care muncesc cu adevarat la blogurile lor si care isi vad de treaba personala, care se implica in diverse activitati gen Netoo si alte cele pentru ca le place si nu pentru ca e fancy sau pentru ca regreta in adancul sufletului ca nu au ajuns la party-urile cu ‘vedete’ din viata reala. Imi mai plac si cativa dintre cei care isi scriu pur si simplu vietile sau parerile pe net, atata timp cat au vieti si pareri interesante, scrise frumos.

Just peachy!

Vorbeam azi cu Marie despre cat de trendy e de la ultima vreme sa fii obosit. Fara sa-mi dau seama de moda asta, pregateam un mare post despre cata treaba am si cat alerg si ce putin dorm, despre linistea de pe aici din ultima vreme si despre linistea ce va urma din cauza de mii treburi. In lumina ultimelor evenimente (stiti voi care, nu e nevoie sa mai pun link-uri), am ales sa fac experimentul de a nu mai vorbi despre lucrurile astea cel putin o luna. Am treaba multa si imi place!

Monday, April 23, 2007

Iepurasul de aur

Iepurasul m-a tagguit sa-i zic ce 3 dorinte i-as cere spre indeplinire pestisorului de aur. Scurt si la obiect, voila:

1. Un job in training in Noua Zeelanda (nu ca nu l-as gasi si fara pestisor, dar ar fi mai simplu asa)
2. Un stalp de bungee jumping in curtea casei din Noua Zeelanda :D
3. Ocazia sa ies la o bere cu baietii de la Jackass (ca de imprietenit ma descurc si singura :P)

Friday, April 20, 2007

Jobul ideal #3

... sa pleci la munte intr-o zi ca asta si sa-ti si placa ce ai de facut acolo! :)

Post #201:)

Cu ocazia implinirii a 200 de post-uri, va ofer o prajitura vizuala:
ISH - o trupa olandeza foarte speciala, despre care am auzit recent si care este... tac! See for yourselves:



Mai multe informatii la J.

Thursday, April 19, 2007

Papura Voda strikes back, with a vengeance.

Din ciclul "blogurile sunt un fenomen recent" si alte apucaturi medievale tipic mioritice, un copilas de 16 ani a fost exmatriculat pentru ca facea misto de profi si scoala pe blog (via Gramo). Pe undeva imi doresc sa fie o cascadorie de facut trafic, dar din pacate nu cred ca este cazul...

Ia uite ce frumos e in Noua Zeelanda:



Wednesday, April 18, 2007

Apucaturi de primavara

Dupa infuzia de vesti proaste de ieri (Milo, Univ. Virginia si povestea cu un profesor de acolo, Gil Dobrica...), am simtit nevoia sa ma inveselesc. Am ajuns prin Billa dupa spaghete si am gasit o bila verde despre care am simtit ca trebuie sa o am. Azi dimineata 'I pulled a Mirona' si mi-am cumparat lalele de ultimii bani din portofel. Am avut un birou vesel si pozitiv pe ziua de azi, desi m-am trezit cu mari chinuri de dimineata.

Ma fascineaza micro-cipul ala care pare sa existe in fiecare fiinta umana pe care o cunosc, care ne impiedica sa ne facem singuri bine. Adica e foarte usor sa-mi iau flori si o bila verde, dar mi-e foarte greu sa fac lucruri mai semnificative care stiu sigur ca mi-ar usura viata (planning, abordare pozitiva etc.). Imi suspectez mecanismele subconstiente de sabotaj. Cred ca sunt suparate pe mine ca nu le dau destul somn, apa si vitamine si se razbuna boicotand apucaturile pozitive. Voi incerca sa experimentez cu 9 ore de somn si mai multe salate sa vad ce se intampla...

Tuesday, April 17, 2007

Vama, bloody vama...

Daca ajungeti prin Vama cu cel mai bun prieten patruped (caine, pisica, tigru, opossum) grija mare... Primaria a pus otrava pe unde i-a traznit prin minte... Info via cineva care a trebuit sa afle aceasta informatie the hard way...

Friday, April 13, 2007

Un copac cu flooooori!

Pana anul asta nu m-a atins niciodata primavara. Adica anotimpul asta era doar un intro la vara, pe care o asteptam cu sufletul la gura. Copaci infloriti? Ba pardon, dati-mi asfaltul topit si drumul spre Vama.

Anul asta m-am trezit fredonand 'Copacii Infloriti' sau 'Un copac cu flori' si zambind ca Ferdinand la fiecare colt de strada cu floricele :)

Week-end-ul trecut am ajuns pe la casa de Domnesti si azi m-am gandit sa va ofer cateva din imaginile culese pe acolo... Lay back, relax and enjoy!















Later edit
- adica la juma de ora dupa ce am inceput postul asta: dau un cico dupa licenta cui ma invata si pe mine sa postez mai multe poze si sa arate bine, fara sa ma chinui forever! :D

Thursday, April 12, 2007

Redirect 3

Apelez la cateva minute din viata lui Felipov... Poate ma lamuresti si pe mine ce cauta domnul asta de fapt:


E un admirator/stalker care vrea sa stie daca te mai iubeste cineva in afara de el, sau e un domn atat de timid, singur si solitar incat nu-i poate marturisi decat lui Google simtirea lui?

Wednesday, April 11, 2007

Redirect 2!

Stimate domn, doamna sau domnisoara care ai ajuns aici cautand asta:


Iti recomand sa continui cautarile la Tausance sau la Micuta Balerina, aici nu cred ca ai sanse sa gasesti ce cauti. Tot ce pot face eu pentru tine este sa pun o vorba buna la fiecare dintre ei, sa-si faca blog comun.

Redirect

Din ciclul referrerii cauta lucruri traznite, m-a trezit azi cu o trimitere de la o cautare google care n-are cum:


Si mai mare mi-a fost mirarea cand am intrat pe link si am vazut ca sunt locul 2 dupa Cool Girl! Ouch...


Dupa ce va prapaditi de ras despre cum "baietii se predau dupa o scurta lupta" sau la "cateva secrete despre sex pentru parinti" (eu zic ca n-ajungeau parinti daca nu stiau cateva secrete despre sex, dar ma rog...), va propun un nou joc!

E un fel de leapsa pe referreri daca vreti... Adica de exemplu, eu stiu ca Nihasa e cel mai potrivit pentru a raspunde la intrebarea "locurile in care se excita un baiat". Pe de alta parte, poate ca ajunge cineva la Marie cautand lucruri despre Frigioiu, iar eu sunt mai experta pe tema asta decat ea :P Sau poate ajunge cineva pe Gorgeoux cautand povesti amuzante despre Midocar, caz in care Marie e cea mai in masura sa raspunda... Etc., v-ati prins care e sistemul :)

Asadar, Nihasa, te rog sa-i raspunzi domnului!

Va jucati da? :) Astept propuneri de nume pentru joc!

Monday, April 09, 2007

Un buchet de aprilie :)

La un moment dat mi-am facut o adresa de mail pe care sa o pun in profilul meu, la contact. Pensee.lutza@gmail.com. Ingenios, nu? :) Si mai ingenios era daca o verificam mai des... Am folosit-o cateva saptamani si cum raurile de mesaje nu au curs asa cum visam eu in vanitatea mea, am abandonat-o. De cand licenta-mi a vrut sa se apuce de blogging, i-am cedat acel cont pe gmail/blogger, ocazie cu care am intrat si in contul de mail sa vad daca s-a umplut de spam. Am fost total uimita sa vad 4 mesaje de prin februarie-martie. Rusinica mie! :D

Asa ca, Doina - bine te-am regasit!, iar Andreea, Mihai, Cristi, multumesc pentru vorbele bune si pentru interes! Pentru voi, un buchet de panselutze! :)

De week-end

Anul asta se poarta pinguinii si dansul. Imi plac pinguinii si imi place sa vad oameni dansand. Dar parca e prea de tot! Pe langa filmul in care au combinat pinguinii si dansul, Animal Planet, Discovery si National Geographic baga cate un pinguin in fiecare documentar, iar toate posturile de televiziune romanesti au cate o emisiune cu dans, toate ‘vedetele’ autohtone isi fac sali de dans, toata lumea ia cursuri de dans, iar aseara practic nu aveai de ales intre documentare cu pingiuni, emisiuni cu dans si un film cu Van Damme pe AXN.

Noroc cu El, care mi-a reamintit ca exista TV Sport. In principiu, o mizerie de canal, nici El nu se uita decat pentru a vedea ultimele rezultate de pe la meciuri. Dar aseara am nimerit pe doua emisiuni de mare angajament.

Finala de TrickShot: doi mosuleti absolut adorabil care au jucat un fel de biliard care n-are cum! Pentru cine nu stie cum se desfasoara un meci de felul asta, primul concurent propune o lovitura (pe modelul “uite o sa fac bila alba sa sara peste bilele astea, sa dea o tura in jurul sticlei aleia de vodka, sa atinga manta opusa si sa bage bila neagra la jumate”), iar al doilea trebuie sa o reproduca. Si tot asa.

E absolut spectaculos, amuzant (cine s-ar fi gandit sa incerce sa faca bila alba sa sara intr-un papuc asezat pe masa dupa ce trimite alte doua bile in buzunare?) si te face sa te intrebi daca nu e un pic de CGI la mijloc ca parca e prea de tot!


Meciul dintre Doroftei si Balbi: mare eveniment mare, Doroftei a rezistat ca un adevarat si l-a detronat pe campionul mondial, aproape cu un cap mai inalt ca el.

Am aflat si eu de ce meciul asta a fost mare scofala. Doroftei si-a incasat o caruta de pumni in primele reprize, Balbi i-a spart arcada sau ceva de genul asta, i-a curs sange din ochi tot meciul, dar a reusit sa se tina tare pana a obosit Balbi, dupa care a inceput sa-l cafteasca. Se pare ca toata lumea, inclusiv Doroftei, e de acord ca a fost dubios ca a castigat pentru ca nu prea avea cum sa adune suficiente puncte, dar probabil ca a impresionat arbitrii prin ambitie si rezistenta.

Pe langa meciul in sine care a fost spectaculos, va doresc din suflet sa auziti vreodata comentariile lui Doroftei, caci meciul era comentat de el si de inca un domn. In primul rand, pentru cine stie si cunoaste, esti gata sa pariezi ca Penalu’ s-a apucat de comentat box, atat de asemanatoare le sunt vocile. In al doilea rand, mi se pare remarcabil ca un om care si-a luat pumni in cap toata viata este atat de articulat, spre deosebire de fotbalistii care abia reusesc sa lege doua cuvinte. In al treilea rand, baiatul asta este foarte caterincos!

Am retinut doua dintre replicile la care m-am prapadit de ras. Pe la sfarsitul rundei 10 sau ceva de genul asta, imagini cu Doroftei in colt, plin de sange si vai mama lui, cu toata echipa robotind in jurul lui sa-l mai dea cu o crema si sa-i mai toarne niste apa in gura, cu antrenorul incurajandu-l, Doroftei-comentatorul zice: “Antrenorul imi zicea sa stau linistit ca mai sunt doar 9 minute. Cum ma doar 9 minute? Imi venea sa-i dau un cap in gura!”. Si mai spre final, “Cosmin, daca eu eram Balbi, cu alonja lui, cu experienta lui si cu pregatirea lui, il bateam pe Doroftei de…” [si s-a oprit la timp :)].

In concluzie, sunt fan Doroftei! Unde mai pui ca e si baiat bun si inimos – a acceptat sa jurizeze cel putin doua dintre editiile Europa la Liceu – si se descurca fantastic la bucatarie :)

Sunday, April 08, 2007

Iar teste :)

You Are a Mermaid

You are a total daydreamer, and people tend to think you're flakier than you actually are.
While your head is often in the clouds, you'll always come back to earth to help someone in need.
Beyond being a caring person, you are also very intelligent and rational.
You understand the connections of the universe better than almost anyone else.


via Zaza

Vesti

... si ce vesti!

Prima e ca sunt de o relaxare atat de totala, incat nu este depasita decat de entuziasmul de a face. O buna bucata de relaxare si entuziasm se datoreaza Mironei, care cu al ei pont despre GDT m-a scos din depresie :)

A doua este ca licenta mea s-a apucat de scris! Nu, nu eu m-am apucat sa o scriu (inca), ci ea s-a apucat de blogging! Go figure... Gasiti povestea ei aici.

Sarbatori fericite si toate urarile de sezon!

Later edit: din motive evidente de paranoia am anonimizat blogul licentei, in speranta ca cine ajunge acolo si nu are cunostinte minime de Internet Sherlock nu se descurca sa ajunga aici. Asa ca be vewy vewy quiet... i'm hunting wabbits! :)

Later edit 2: gresisem link-ul la GDT, l-am actualizat azi (10apr)

Thursday, April 05, 2007

Perceptii si proiectii

Din punctul meu de vedere, s-au intamplat doua lucruri foarte interesante pe acest blog in ultimele doua zile...

Primul este ca observ din nou cum post-urile despre lucruri legate de facultate genereaza cele mai multe comment-uri. Ma intreb de ce... Ma citeste mai multa lume care e la facultate sau a terminat de curand? Hmm... intrigant.

Al doilea lucru interesant este ceea ce mi se pare un exemplu foarte bun de proiectie. Me refer la momentele in care un om percepe ceva (citeste, vede, observa) si proiecteaza propria experienta asupra 'ceva-ului' perceput. Mi s-a parut amuzant ca in comentarii Alex mi-a oferit umarul pentru a 'ma plange' si Jay mi-a zis sa 'stop bitching'. Amuzant pentru ca atunci cand am scris aia cu DABDA chiar nu aveam o stare de autocompatimire sau plangere sau altele din acelasi registru. Recunosc ca am avut si d'alea, ca s-a intamplat sa le si scriu pe aici, dar nu a fost cazul post-ului de pe 3. Singura motivatie de a scrie acele lucruri in acea zi a fost bucuria si amuzamentul de a redescoperi modelul despre care vorbeam, chit ca am folosit (cu autoironie) o experienta personala pentru a-l ilustra.

Bottom line: eu vroiam sa vorbesc despre mere si lumea a inteles ca vorbeam despre pere. Proiectia lor sau greseala mea de formulare? :)

Inchiriati de undeva All That Jazz si o sa intelegeti de ce m-a distrat asa tare si de ce imi e asa drag modelul Kübler-Ross :)

Later edit: sambata seara, 7 aprilie, a fost filmul pe ProCinema. Da! Il iubesc! :)

Tuesday, April 03, 2007

DABDA

Am primit vesti. Despre munci, despre licenta, despre festivaluri, despre munci, despre licenta... Si mi-am amintit de sketch-ul ala care tot reaparea in All That Jazz, in care era vorba [reformulare brutala] de niste faze prin care treci cand afli ca o sa mori. Nu-mi mai aminteam exact ordinea asa ca am dat o tura pe answers.com si am descoperit urmatoarele:

  • exista cinci faze prin care trecem cand ne confruntam cu ceva dureros sau cu o tragedie, modelul numindu-se Kübler-Ross.
  • stadiile sunt: negare, furie, targuire, depresie, acceptare (Denial, Anger, Bargaining, Depression Acceptance - DABDA).
  • nu toata lumea traieste cele cinci faze in ordinea asta si nu toata lumea trece neaparat prin toate.
  • se pare ca modelul original nu se referea la atitudinea / comportamentul nostru in fata durerii propriu-zise, ci la "primirea unor vesti catastrofale".
Furia (cu topping de depresie) a fost cand am aflat ca examenul scris e de Nova Rock. Acum, cand am aflat ca unul dintre cele mai importante proiecte profesionale coincide cu perioada de predare a lucrarii de licenta, sunt in plina negare. Ma uit tamp la calendarul de pe perete (aprilie-mai-iunie) si refuz sa accept ca am mai putin de 8 saptamani la dispozitie pentru a le face pe amandoua. Presimt ca urmeaza depresia, ca de targuit nu am cu cine sa ma targuiesc. Sper ca acceptarea sa scoata nasul la timp pentru a-mi da energia sa duc totul pana la capat.

Adaugirea personala la modelul cu pricina este faptul ca pentru mine, toate fazele au o aroma de auto-luare-la-misto. Sunt in situatia asta datorita unor alegeri pe care le-am facut in mod constient. Am stiut cand m-am lasat de prima facultate ca o sa ajung la un total de 6 ani (si daca mi-as fi dorit sa fac 6 ani de facultate as fi dat la medicina din prima!). Am stiut cand am inceput jobul full-time ca o sa intru in criza cu licenta. Stiu de luni de zile ca fiecare zi in care nu pregatesc nimic pentru licenta will come back to bite me in the ass. Am stiut cand am acceptat proiectul cu pricina la job ca va interfera cu licenta. Asa ca, fie ca e vorba de negare, depresie sau furie, oricare dintre ele e insotita de "bahaha! stiaaam ca asa o sa se intample!" (pentru cei care stiu bancul cu "stiam ca ai un cal mort in baie").

Ce pot sa mai zic... urati-mi bafta, nu va asteptati sa ne vedem prea mult in urmatoarea perioada si ascultati-va vocea aia interioara cand va spune "vezi ca pregatesti terenul pentru niste vesti catastrofale" :)

Sunday, April 01, 2007

Must see!

Tocmai am ajuns acasa dupa o experienta minunata. Mi-am turnat un pahar de vin si m-am gandit sa va povestesc asa, la cald, despre ce e vorba, in speranta ca va motivez sa serviti si voi…

Nederlands Dans Theaterluni 2 aprilie, ora 19.00, la Opera.

I’m a ballet girl, nu prea m-am impacat cu putinele spectacole de dans contemporan la care am ajuns. Cand am aflat de invitatia la ‘dans modern’ din seara asta, nivelul de entuziasm a fost minim…

Doamnelor, domnilor, asa da dans modern! Dansatorii au toti scoala dansului clasic, niste corpuri care jur ca au fost desenate de Da Vinci, iar coregrafia de mare MARE exceptie. Un ansamblu care desi a avut momente solo, nu are solisti, trupuri impletindu-se pe o muzica divin de minimalista (un pian ici, o vioara colo), niste miscari atat de frumoase ca te intrebi de ce viata nu e asa tot timpul.

Spectacolul e compus din 3 momente de cate 20 de minute, cu pauze de cate 20 de minute intre ele. Nu vreau sa va stric surpriza, o sa va spun doar ca pentru mine prima secventa a fost un intro care m-a relaxat fantastic, a doua este de nepovestit – niste imagini la cativa metri de mine care as fi jurat ca sunt CGI, iar a treia – demna de Tim Burton.

Mi se pare ingrozitor de trist ca sala nu a fost plina pana la refuz… Sper sa vina lume si la al doilea spectacol pentru ca este o experienta foarte speciala…

Fratilor! Dati 20 de lei sa vedeti un film, eventual prost, cu mii puberi cu cosuri pe gusa care vorbesc prostii in jurul vostru, cu mii cocalari si fufe care vorbesc la telefon in timpul filmului… Investiti 50 de lei intr-un spectacol care va va oferi genul de imagini care raman inscrise pe suflet.

Si daca tot nu v-am convins, promit ca daca mergeti si imi dati un comment dupa, dau o prajitura! :)