Tuesday, May 29, 2007

Duuuude, nooooo!

Is it just me, sau lumea a luat-o razna de la ultima vreme?

O da!

Vroiam la un moment dat sa scriu despre ce horror au devenit weekendurile la bloc. Am postat la un moment dat poze cu "piscina din fata casei" (i.e. strandul "3 ligheane" din spatele blocului) si ziceam ca vai ce draguta e privelistea... Vroiam sa scriu un post despre felul si halul de aglomeratie din weekend, despre ce nasol ca nu gasesc loc de parcare si ca daca intru cu masina pe trotuar petrec 10 minute sa parcurg 10 metri din cauza tinerilor si tinerelor care se promeneaza in slip si picioare goale, cu prosopul cu delfini pe umar, fara a parea la curent ca masina calca, nu... stiti voi :)

Mai vroiam sa scriu la un moment dat ceva despre cat ma plictisesc si ma fascineaza in acelasi timp discutiile bloggerilor despre bloggeri. "Ce s-a imputit blogosfera frate", "Frate, bloggingul nu mai e ce era, acum toata lumea are blog si eu sunt destept si ei prosti" si multe alte chestii de genul asta.

Cautand azi niste poze, am dat peste asta. Ei bine, acest tanar domnisor ma scuteste de efortul de a face poze pentru a va arata infectiunea care este strandul cu pricina si in acelasi timp, daca ii cititi pagina de prezentare, face orice discutie despre blogging absolut inutila si intr-un fel confirma ce ziceam eu la acest moment dat.

Monday, May 28, 2007

Cautari si cautatori.

In seara asta a meritat capturata toata lista de referreri. Sau sunt eu obosita si nu mai am discernamant.

In ordinea numerelor de pe tricou, va zic:

1. (llo) Poftim?
2. (cafeneaua bucurestilor de altadata) Stoicescu, fa-mi naibii odata un banner cu Festivalu' ca ma lasa nervii!!!
3. (proiect licenta depresie) Da, sunt in depresie cu proiectul de licenta, thank you for asking.
4. (g pensees sandra) Da, eu sunt, ce doriti?
5. (dj hehe e un cocalar) Fugi bre d'acilea, n-ai inteles nimic.
6. (bibliografie adidas) Te rog zi-mi ca asta e subiect de eseu...
7. (3A) Ce-mi place ca ma are lumea in reader :)
8. (angoasa de abandon) S-a dat dezlegare la licente de psihologie?
9. (la munte - c********) Vezi aici in curand.
10. (c******** in franceza) Not gonna happen. Deal with it. Sau jamais de la vie daca preferi :)
11.(linkin park bibliografie) Frate, ma lasa nervii! Bibliografia e mizeria aia care mi-a mancat ficatii la licenta. BIOGRAFIA e povestea vietii tuturor looserilor care te intereseaza pe tine.
12. (poze cu rolleri din europa) N-am, sorry.
13. (dj hefe e un cocalar) Mai respiri?
14. (Kubler-Ross) Vezi punctul 8.
15. (protocol institutional) Hehehe... mult spor si succes, eu am scapat si nu mai tin minte despre ce era vorba :D
16. (despre imaginea de sine) Hai ma... chiar asa multe d'astea adanci scriu?
17. (festival 39 brasov) Stoicescuuuuuuu!!!
18. (arta urbana) Nope, not here.
19. (imnul national comentariu) De ce ai vrea una ca asta?

Sunday, May 27, 2007

Amazingish :)

Sambata seara, Piata Revolutiei. Eventul a inceput cu Bitza si Grasu XXL, ma bucur ca am intarziat si nu am apucat sa aud nicio secunda din prestatia lor - care am auzit ca a fost horror.

Enter THOR. Thor este printre altele MCul ISH, un baiat exceptional, plin de energie, super talentat, not to mention one hot piece of eye-candy :D Urmeaza DJ Irie, care stie scratch-uri. DJ Irie a vazut lumea, in fiecare tara in care ajunge ISH, ia imnul si il mixeaza, in semn de salut respectuos catre public. Le-am transmis ca pe plaiurile mioritice chestia asta e considerata neconstitutionala, am sugerat Ciuleandra pentru data viitoare cand mai ajung pe aici :) Oricum, Irie a rupt scratch-urile alea, a fost genial!

Urmatorul moment, show-ul kinderilor de la Palatul Copiilor care, trainuiti de ISH, au avut doua saptamani la dispozitie sa invete beatboxing, scratching, street dance, acrobatii cu mingii de basket SI sa isi faca singuri coregrafia pentru numarul care a durat cred ca aproape jumatate de ora. Proiectul asta educational se numeste W-ISH si baietii il fac in toate locurile unde merg sa presteze. Cand au intrat copiii pe scena, imbracati in tricouri cu logoul ISH si "dorinta" scris pe ei (W-ISH - wish - dorinta, get it?) mi s-a facut pielea de gaina. Au dansat si au cantat pustii de nu mi-a venit sa cred! In doua saptamani au aratat ca d'alde "dansez pentru banica" si "megastar" sunt doar masinarii de facut bani in care nu e vorba despre dans si cantat... Brilliant I tell you!

ISH... am stat aproape doua ora cu gura cascata non-stop. Am uitat de poze, ma dor mainile pentru ca efectiv uitam sa ma opresc din aplaudat. A fost spectaculos, a fost comedie, au fost niste chestii care nu mi-ar fi trecut prin minte nici intr-o mie de ani... Voi v-ati fi gandit ca se poate face step dancing pe role? Sau ca platformele alea de step pot fi legate la tobe electronice, astfel incat sa iasa o super piesa de percutii?

Pe scurt... beatboxing combinat cu scratchuri si cu skating agresiv sau acrobatic, disco dance cu afrouri si sclipici pe patine old school, battle-uri de breakdance si de acrobatic basketball, momente cu doua personaje caterincoase care sa faceau ca nu stiu sa se dea pe role, cu comentariile personajelor si efectele sonore interpretate de Thor cocotat pe halfpipe... si probabil ca am mai uitat chestii, poate imi mai amintesc cand descarc cele 2 poze jumate.

Publicul. Intre 2000 si 2500 de oameni. Public clasic de spectacol gratis in aer liber (bleah) plus un potpourri de rapperashi, punkisti (uau, i'm impressed ca ii atrage si ceva fara distors), genul care o ard pe Motoare, la Stuff sau in Ota, mici si mari, tuturor bravo ca v-ati miscat pana acolo si ca nu ati plecat cand ati vazut ca pe scena nu se intampla ceva familiar.

Un singur mega repros si totodata o intrebare: de ce la spectacole in Romania nu se aplauda? De ce se aplauda doar la Depeche si la Directia 5? E o chestie pe care am observat-o la toate concertele la care am fost in Bucuresti. Trupa de deschidere sau o trupa noua sau necunoscuta, oricat de buna ar fi, romanu', ca e punkist, shtutzer, rocker sau ce-o fi NU aplauda! (nu vorbim de cocalari si manelisti pentru ca din fericire nu am avut ocazia sa le studiez comportamentul) Cand incepe main actul (i.e. cand stiu versurile sau melodiile) dau dovada ca stiu sa-si foloseasca mainile pentru aplauze si gurile pentru fluieraturi. O singura data am vazut entuziasm pentru 'necunoscuti' - la Scratch Academy in Suburbia saptamana trecuta.

Si stau si ma intreb de unde vine chestia asta... Public needucat care vine sa vada famous people, nu muzica / arta / performance? Ramasite din educatia comunista de genul "nu e frumos sa te manifesti in public" sau "cantaretii si actorii sunt ratati, numai inginerii si doctorii sunt oameni adevarati"? Lipsa de respect pentru oameni in general, care se traduce in lipsa de respect pentru munca artistului care se agita acolo pe scena ca sa te bucure pe tine? O manifestare a prostului obicei local de a nu spune multumesc sau de a considera ca feed-back-ul pozitiv e pupinc***ism? Un pic din fiecare?

Din punctul meu de vedere, a aplauda la finalul unei piese este echivalentul lui a spune multumesc unui chelner care iti aduce apa pe care ai cerut-o. A tipa / fluiera cand ceva te-a impresionat este echivalentul unui bacsis mare pe care il lasi atunci cand chelnerul a fost deosebit de profi si amabil. La birou, ii spun multumesc secretarei cand imi aduce un plic sau imi pregateste materialele pentru training. Si chiar ii multumesc, nu e un automatism. Cand aceeasi secretara imi pune ceva in plus in geanta de training pentru ca se gandeste ca mi-ar fi util, ii spun ca apreciez gestul si ca a facut o treaba foarte buna, pe langa multumescul de rigoare.

Voi reveni pe tema 'multumescului', ca am mai multe de zis. Pana atunci, va rog eu mult, la urmatorul show la care mergeti, uitati de name / no-name si ascultati muzica, sau priviti dansul. Daca ce se intampla pe scena va place, oricat de putin, aplaudati. Daca va place la nebunie, fluierati, sau strigati, sau aplaudati mai tare. Iesiti din indiferenta aia adormita si integrati-va in evenimentul la care ati ales sa mergeti. Poate veti descoperi la fel ca mine ca manifestandu-va, deveniti parte din ce se intampla acolo. Merita!

Saturday, May 26, 2007

Jucarie noua





Canadians know their stuff...

Friday, May 25, 2007

Just like the movies

iTunes e un adevarat prieten. Imi face playlist cu manutza lui, alege melodiile in functie de cat de mult imi plac mie, stiti voi.

As vrea sa-mi pot face o poza acum si sa o pun langa asta, pentru ca arat exact asa! Ma rog, ceva mai tanara si cu licenta / blog pe ecran in loc de fereastra de chat cu Jack Nicholson, dar sunt acolo, cu Edith Piaf care-mi spune ce roz e viata (strecurata la mare arta intre un Death Cab for Cutie si un Emery).

Dependenta de care sunt cea mai dependenta este clar si detasat muzica. Pe locul doi - filmele. De tigari ma las si maine daca vreau :)

Brandtagged

Si pentru ca ziua asta sa fie superficiala pana la capat, dupa test nu putea urma decat un tag :) Via Nihasa, care intreaba ce branduri folosesc zilnic. Nu ce branduri imi plac (era sa scap un Carlsberg si un All Star pe acolo dar trebuie sa recunosc ca nu beau bere chiaaar in fiecare zi, iar conversii ies la plimbare cel mult o data pe luna), ci brandurile de care depinde bunul mers al oricarei zile din viata mea (oare am inteles bine?).


Nu mai dau la nimeni ca a dat Nihasa sa ajunga pentru toata lumea.


PS: abia astept sa adaug si Karakiri la lista, nu-i asa Felipov?:D

Iar teste :)

You're a Buddha. Eyes half-closed, a slight smile playing on your lips — you accept even the most stressful situations with ease. Nothing seems to surprise you. In fact, you may even tell people that you anticipated the problems you encounter.Stress happens, you might say, so why fight it?

Peacefulness takes you a long way toward handling stress, but there's more to it than the path of least resistance. Often, stress is a sign to take action, to make a change, or — at the very least — to get up and jump out of the way! Your placid pace could cause a bottleneck in the stress-processing plant, allowing problems to stick around much longer than necessary. Try moving a little faster the next time you're faced with a sticky situation, and see if you can't be cool and courageous at the same time.

What's Your Stress Style?

via Tickle

Blog-bla-bla

Am ajuns via Gramo pe blogul unui domn care uraste foarte multe lucruri. Nu despre asta e vorba, e vorba despre cel mai tare post despre blogosfera pe care l-am citit pana acum. Din putinul pe care l-am citit, domnul pare a fi genul de persoana care nu va calca vreodata pe la blogfesturi sau alte cele, care nu iese la beri cu mai marii blogging-ului romanesc. A descris insa lumea asta absolut bestial. Enjoy!

Thursday, May 24, 2007

Proiect nou

Intre doua pauze de scris despre cum e cu comunicarea interna si cu team building-urile, a inflorit ideea unui nou membru in [ceea ce va fi intr-o buna zi din visele mele narcisiste] familia Pensées-lutzelor. Numele lui este Pui de compuneri si va asteapta sa dati cu privirea, chiar daca ati trecut de varsta la care vi se cere in fiecare sfant septembrie sa scrieti despre toamna sau cum a fost in vacanta.

Wednesday, May 23, 2007

Am crescut

A trecut cam un an jumate de cand m-am apucat de exibitionismul asta care este blogging-ul (mersi Mirona, fara tine nu cred ca existau pensees-lutzele!). Inca ma distreaza primul post, pe care l-am pus acolo, 'ca sa fie', sa nu cumva sa uit ca am blog. Urmatoarele cateva au fost articole scrise pentru newsletter-ul intern al companiei in care lucram. Facand ordine prin tag-uri si recitind ce scriam pe atunci, mi-am dat seama care e cea mai valoroasa chestie care-mi iese mie din toata povestea asta cu blogul: imi vad schimbarile si imi vad acele parti care vor ramane la fel.

De exemplu, la autodescriere n-as schimba nimic in afara de partea cu "nu pot fara rasarituri la Vama Veche" - ba pot, VV suge de mult, dar eram prea dusa in propriile trairi si amintiri ca sa-mi dau seama. Ah, si nu mai ascult Guerrilla. As adauga multe in schimb, pentru ca simt ca intr-un an jumate sunt mai altfel decat fata cu bufnitele, cu condusul si cu ce-am mai scris eu pe acolo. Si constat cu mandrie ca in timpul care a trecut de atunci, am invatat sa fiu mai atenta la 'primele inghitituri'.

Cel mai mult m-a bucurat insa detasarea la care am ajuns de atunci. Au trecut vremurile in care ma umpleam de spume pe strada, in care imi venea sa 'go columbine' la facultate, in care il umpleam de sange pe Cartarescu sau alte cele. Nu am devenit indiferenta, ci am trecut intr-o faza in care constat lucruri, am pareri despre ele, dar mi se intampla foarte rar sa-mi mai risipesc energia enervandu-ma. Vai si ce bine e! :)

Fatza de acu' un an jumate: imi plac mai multe lucruri, stiu mai multe, am jobul ideal, am mai multe fire albe, sunt mai echilibrata, sunt mai vie...

Si ma gandesc la primul meu mentor ever made (MCA, a zis si Zaza de ea), care sa tot aiba 50-si-ceva-spre-60 de ani, si care saptamana trecuta mi-a zis: "Ce-ai crescut! E frumos sa cresti... Si eu mai cresc, si imi place!".

Wishlist

Cine ma cunoaste, stie ca acest set a fost creat special pentru mine si doar pentru mine... Nu-mi inchipui ca va putea cineva vreodata sa mi-l ofere, but a girl can dream, right? :)


M-au nimerit destul de bine si cu asta:


Vedeti daca domnul Frank s-a gandit si la voi aici.

Tuesday, May 22, 2007

Karakiriiiiiiiiii!

Asta da newsflash! Pregatiti-va pentru ceva ce n-ati mai vazut...

Is it a bird? Is it a plane? Hmmm.... Nu!

E Karakiri.


Karakiri is friendly.
Karakiri loves nature.
Karakiri matches every outfit.
Karakiri is custom made.

You will not get enough of Karakiri.
But what is Karakiri?

Karakiri is a creature of confort.


Karakiri este caracatita prietenoasa care te tine in brate cand dormi. Sau cand te uiti la televizor. Sau cand citesti. Sau cand iti scrii licenta. :P

Karakiri a fost creata, crescuta si educata de Oana Felipov.

Karakiri se poate admira in toate ipostazele si comanda pe site-ul ei (daca sunteti la fel de chiauni ca mine, vedeti ca sunt niste sagetzele de navigare in dreapta jos :D).

Bravo Oana! Tine-o tot asa!

Va dati seama ca sunt abonata la o Karakiri mov, nu? :)

Sa mai luam o pauza...

No comments... Just laughs :)

Not another stupid chainletter

Disclaimer: acest post nu se adreseaza oamenilor cu discernamant (bravo frate, chiar stii sa le alegi!), prietenilor de suflet care de doua ori pe an mai trimit un mail cu poze nostime (awww, ce dragutz!), mamelor si tatilor pe care ii iubim si care trimit poze cu peisaje din inima, nestiind ca mailul ala circula de 10 ani (mama, tata, va iubesc, don't stop doin' what you do!), sau oamenilor care trimit chestii din astea la misto, tocmai pentru ca stiu ca ma scot din sarite (hahah, gotcha!).

Stergand al -shpelea mail continand "super!!!!!!!", "BESTIAAAAL!!!!", "VEEEERRRY FUNNY!!!!" sau "INCREDIIIBIL!!!!!!" in subject, am cazut pe ganduri... Ce-i face pe oameni cu care am schimbat 2 vorbe si o adresa de mail, sau oameni cu care am facut revelioane la un moment dat dar cu care nu m-am mai vazut de mii ani, sa-mi trimita reclame, peisaje mirifice, pui de animale, poze cu cretini cazuti in gropi, masini busite de femei, oameni sau animale care dorm in pozitii si contexte nefiresti, poze din seria 'caracal - mereu surprinzator', sau e-card-uri cu desene facute de copii de 2 ani, sau poezii autiste despre prietenie, iubire, si alte sentimente inaltatoare? Ce-l face pe un adult autonom si inteligent sa-si inchipuie ca Microsoft ii da bani sau Nokia telefoane daca trimite un mail la o mie de oameni? Sau ca desi este atat de batran, urat si disperat incat sa fie singur de 100 de ani, trimiterea unui mail il va ajuta sa-si gaseasca sufletul pereche in aceeasi saptamana?

Filtre anti-spam ziceti? Nu prea-mi vine pentru ca cine stie cand intra ceva relevant de la oamenii astia? Singura consolare ar fi sa primesc un raspuns sincer la intrebarea "ce va face sa faceti chestia asta?".

Speculand, ma gandesc asa:
Nu poate fi vorba de:
- plictiseala: e mult mai terapeutic si entertaining sa te joci o mizerie on-line, sau sa vorbesti la telefon, sau sa te scobesti in nas decat sa dai forward-uri.
- iubire si prietenie sincera: asta se exprima prin cuvinte articulate personal, intalniri, cafele si hugs, nu prin click forward + click send to all.
- credulitate: cunosc oamenii astia, jur ca nu sunt imbecili.

Ar putea fi vorba de:
- ...

... zau daca imi vine vreo idee... Chiar nu am habar.

Ma poate lumina cineva?


PS: Pentru cine nu a fost pe faza acu' cativa ani, luati de aici unul dintre putinele chainletters care meritau trimise.

Tagged

Se stie, I don't do tags. Dar asta de la Marie e prea tare, pentru ca imi convine! :P

Asadar, se da search pe google la modul "numeletau likes to" si se listeaza raspunsurile de pe prima pagina. Le dau in ordinea care-mi convine mie, pentru ca pot!

Categoria "wtf?"
Sandra likes to design and sow clothes. - poate in alta viata, sau Sandra la 10 ani cu Barbie-urile.
Sandra likes to escape to the library in her home, which is luckily soundproof, where she can dwell in the more sane, laugh-out-loud world of her Cajuns. - nope, not me, I do my escaping outdoors.
Sandra likes to play volleyball and basketball. - urasc volley-ul si basket n-am mai jucat de cand s-au prins baietii ca sunt fata :D
Sandra likes to work one-on-one with everybody. - nope, not really.

Categoria "funny"
Sandra likes to be needed. - Who doesn't? :)
Sandra likes to hang out with her friends and talk about clothes and music just like other girls her age. - funny pentru ca era pe un site despre 'kids with special needs' :)
Categoria "as vrea eu"
Sandra likes to talk about her movies, work and even her personal life to some degree.
Sandra likes to spend free time with her family and recently went to Aruba.

Categoria "sunt foarte multe Sandre in lumea trainingului, deci sunt in gasca care trebuie"
Sandra likes to offer her retreats and trainings in beautiful surroundings.

Si last but not least, categoria "hell yeah!"
Sandra likes to drive... but only when no one else is on the road.

Mersi Marie, you made my day :)



Sunt curioasa despre Jay si mi-e lene sa caut singura :)

Monday, May 21, 2007

Customer ce mah?

Azi m-am enervat si m-am bucurat maxim. Daca n-aveti rabdare de toata povestea, dati skip si cititi doar ultimul paragraf cu concluziile.

Cautam chitanta post plata taxa de licenta. Gasesc o chitanta emisa de bancomatele singurei banci care permite plati catre SNSPA-FCRP (dar nu dau nume!). Crezand ca dau licenta in februarie, imi amintesc vag ca am platit pe undeva prin noiembrie si ce sa vezi, intre timp chitanta - de buna ce e - s-a sters, nu se mai intelege nimic din ce scrie pe ea. Scriu post pe forumul facultatii, intreband ce e de facut, avand in vedere ca ei cer copie dupa respectiva chitanta pentru a intra in licenta (mult prea greu sa aiba o situatie la zi a platilor...). Mi se raspunde ceva gen "de ce te-a mancat in locuri intunecate sa platesti in noiembrie?". Imi inghit puiul de furie si citesc mai departe ca e problema bancii, asa ca sa ma duc la filiala de care tine bancomatul sa-mi emita alta chitanta.

Ajung acolo. Coada la credite. Rog o doamna sa-mi permita sa-l intreb ceva pe domnul de la cel mai apropiat birou, sa nu stau degeaba la coada. Doamna imi arunca o privire de parca tocmai ii marturisisem ca am facut sex salbatic cu barba'su si tac'su la un loc si accepta printr-un marait. Ii explic succint domnului Customer Care situatia mea si il intreb ce se poate face. Cu o fata absenta, imi raspunde sincer "nimic". Cu calmul si diplomatia caracteristica il indemn sa-mi propuna totusi o solutie, deoarece consider ca e responsabilitatea bancii ca are produse de ***** din moment ce eu nu am facut nimic altceva cu respectiva chitanta decat sa o tin cuminte in dosar, asteptand sa-i vina randul. Domnul Customer Care ma intreaba cu tupeu de unde mi-a venit ideea creata ca ar putea sa-mi emita o noua chitanta, ca asa ceva nu se face. Ii raspund ca imi inchipui ca banca are baza de date cu tranzactiile efectuate cel putin in ultimul an si ca mi-am imaginat ca in aceasta baza se poate emite vreun document de vreun fel. Domnul Customer Care ranjeste a "f**u-te'n ****" si-mi arunca ceva de genul "da' noi ce vina avem ca ati pus-o in dosar? nu e problema noastra". Cu acelasi calm olimpian si cu cea mai "ba pe-a m*-***" privire din dotare, repet: "deci dumneavoastra imi spuneti ca sunteti incapabil sa-mi oferiti o solutie?".

Domnisoara Customer Care de la biroul alaturat, cu o privire vizibil jenata de incompetenta colegului, intervine spunand ca exista o sansa sa se poata rezolva, dar ca ar trebui sa merg la sediul central si sa intreb acolo. "Ah!", zic eu "deci exista o solutie!". Ii multumesc frumos domnisoarei pentru amabilitate si plec cu facturile neplatite in geanta, jurandu-mi ca nu le mai dau niciun leu niciodata.

La asa primire, ma gandesc sa sun la sediul central inainte de merge de nebuna pana in Victoriei (mai precis pe Iancu de Hunedoara, in caz ca nu v-ati prins despre ce banca e vorba). Imi raspunde o domnisoara de la relatii cu clientii, genul ala de voce care din primele trei cuvinte iti transmite "sunt foarte tare ca lucrez intr-o banca, voi ceilalti suneti niste looseri din patura cu purici a societatii". Imi spun poezia a 3-a oara. Pe acelasi ton, imi zice ca no way in hell, ca e problema facultatii si ca nu pup duplicat de chitanta de la ei nici daca ma angajez si eu la banca.

Cu ultimile picaturi de calm, sun la departamentul de taxe al facultatii, inchipuindu-mi ca n-o sa prind linie si ca atunci cand voi reusi sa dau de o voce la capatul firului o sa reusesc sa ma pierd cu firea. Imi raspunde repede prima voce de Customer Care ca la carte a zilei. Spun poezia. Ma intreaba cum ma cheama si verifica situatia platilor in baza de date. In timp ce ea in mod evident cauta de zor, imi dau seama ca sunt amnezica si ca amintirea cu plata la bancomat se referea la taxa de an, nu la cea de licenta. Ma simt prost ca am stresat-o pe domnisoara care cauta in continuare taxa mea si ne gasind un mod de a o da la intors, ii marturisesc ca sunt eu zapacita si ca probabil ca n-am platit inca. La care domnisoara imi zice: "sunteti sigura? dati-mi va rog si CNP-ul, sa mai verific totusi o data". I-l dau, zicand ca probabil ca n-am platit si sa nu se mai agite. La care - surpriza totala - domnisoara imi zice: "dar stiti, in anul 3 ati platit mai mult cu 40 de euro, haideti la facultate sa faceti o cerere, reportam banii astia pentru plata licentei si mai completati dumneavoastra cu restul". Ii multumesc din inima, ii explic ca e foarte foarte tare sa mai dai de un om rabdator si profesionist la telefoane in zilele astea, ii urez spor la treaba cu studentii stresati si ca vad eu cum fac cu taxa.

A classic case of "asa nu" si "asa da". Imi displace sa intru in contact cu angajati ai furnizorilor mei care nu vad dincolo de patratica minima a jobului lor. Puteti sa ma ametiti cu mii oferte, daca omul cu care intru in contact nu da doi bani pe mine, nu va mai dau nici eu niciun ban. Ma baiatule, eu iti platesc tie salariul, intelegi? De la mine ai banii cu care ii iei inghetata lu' fi-tu, cu care iti iei tu pufuleti, cu care ii platesti rata la Logan lu' nevasta-ta. Daca mai vrei un pachet de pufuleti, cand iti zic ca am o problema cu serviciile pe care mi le oferi, scoate-ti naibii creierul din buzunar si incearca sa imi rezolvi problema. Nu trebuie sa-mi zambesti, nu trebuie sa reinventezi apa calda, doar sa vad ca intelegi legatura dintre prezenta mea in acea incapere si zambetul de pe fata lu' fi-tu cand isi linge inghetata de pe degete. Adica o tipa platita de o facultate, haituita de mii studenti cu probleme de taxe in prag isteric de licenta, gaseste resursele de a gasi o solutie la o prostie de problema si un baiat-de-baiat sau o fata-de-fata, angajati de banca, linistiti in birourile lor cu statut si aer conditionat - nu? Bila alba la SNSPA, bila neagra la Citi... Ooops! I said it :D

Sunday, May 20, 2007

ISH ISH ISH!

Am fost aseara in Suburbia la Scratch Academy 2. Not really my scene, dar am mers sa vad demo-ul celor de la ISH care au oferit o mica mostra din show-ul care va avea loc in Bucuresti (Piata Revolutiei) pe 26 mai. S-a lasat cu scratch-uri de mare angajament, cu beatboxing cum n-am mai vazut, cu cascadorii cu mingii de baschet si cu b-boys pe care ii suspectez ca si-au injectat elastic in muschi si articulatii :) Baietii amesteca atatea lucruri diferite (pe langa ce au apucat sa arate aseara, spectacolul contine si numere de arte martiale, skate, role etc.) incat te-ai astepta sa iasa o mare ciorba, dar ei reusesc sa faca o super soupe à la crème du chef.

Dragilor, concluzia e una singura: miscati-va trupurile personale si ale prietenilor la spectacol pentru ca se anunta de mega angajament... Vad ca au inceput sa apara poze de aseara, probabil ca urmeaza si filmulete tot aici, aruncati cu privirea si convingeti-va singuri. Daca mai e nevoie, trailer aici.

Poze de aici.

Private Joke

Celui care a cautat:


... stiu si eu... intreaba-l pe Stoicescu ca sigur iti raspunde cu placere :D

Base-base-base lasa-ne, lasa-ne...

Votat sau nu, Base is here to stay pentru inca o vreme. Ce am retinut eu din speech-ul catre popor, prins intre Survivor si ApropoTV: de acum inainte, Base vrea sa se intalneasca cu cetatenii o data la trei luni, in Piata Universitatii, ceva gen ultima sambata din luna. Poftim? Numai mie imi clincane clopotei mnemonici la faza asta? Adunari populare in care 'conducatorul' zice ce a mai facut? Parca suna familiar intr-un mod usor angoasant... Astia mai mari, care ati prins mai mult pre-89 decat mine, am innebunit eu sau don' presedinte o da intr-un anacronic ingrijorator?

Astept sa ma lumineze The Dude, ca imi place cum zice el despre politica :)

Friday, May 18, 2007

Io unde votez?

Je m'en fous-tista care ma aflu s-a hotarat sa mearga sa deseneze o panselutza pe un buletin de vot. Ce mi-e da - ce mi-e nu, dar unii oameni s-au chinuit groaznic sa avem buletinele astea de vot, asa ca din respect pentru ei, ma duc sa mazgalesc.

La ultimele alegeri, eram arondata la sectia de votare din Scoala nr.197. Intre timp m-am mutat din DT 17 in DT113, asa ca m-am apucat sa sa-mi caut sectia pe net. Ce sa vezi? Ia-o de unde nu'i! Va invit sa cautati mai creativ decat mine, poate aveti mai mult noroc si va lamuriti...

Mi se pare absolut fascinanta starea care ma cuprinde cand nu gasesc ceva pe net. Cum adica sa nu fie pe net? Daca google nu stie de chestia asta, nu inseamna ca nu exista? Nu m-am nascut cu mouseu'n mana, dar cand netul refuza sa colaboreze parca mi se zguduie intreaga lume.

Si totusi... eu unde votez?

U5

Din ciclul aventuri la facultate, vreau sa aduc un omagiu lui U5.

U5 este doamna secretara care a fost responsabila de promotia mea. A facut fata divin la cel putin 5 ani de forum ID. A reusit sa surfeze printre mesaje tembele, redundante, autiste, violente, vulgare si sa ii ajute si lamureasca pe cei care aveau intrebari pertinente si nelamuriri justificate. Cred ca in 5 ani de zile s-a enervat doar de 2 ori si n-a existat intrebare, oricat de inepta, care sa ramana fara raspuns.

Nu stiu altii cum sunt, dar pe mine ma lasau nervii de mult daca U5 nu era acolo sa mai dea un raspuns misto si cate o incurajare mamoasa pe ici si colo :)

Asadar, pentru U5, un buchet virtual de panselutze!

Wednesday, May 16, 2007

Motive sa-ti placa fotbalul

- Pentru ca un meci ca Sevilla - Espanyol e cu adevarat spectaculos
- Pentru ca ultima reclama la Carlsberg este mult prea tare!
- Pentru ca iti poate da idei foarte misto de experiente de folosit la training
- Pentru ca pe stadionul din Glasgow se pune Smells Like Teen Spirit cand reintra fotbalistii pe teren dupa pauza!

Monday, May 14, 2007

4-ISH la Bucuresti

Da, se lasa cu show de role, breakdance, beatbox, arte martiale, skate si cate si mai cate, pe 26 mai, in Piata Revolutiei. Stiu ca 4-ISH se intampla in aceeasi zi cu DJ Krush, dar stati linistiti - e mult mai devreme, asa ca le puteti prinde linistiti pe amandoua :)

Mai multe detalii despre ISH (si credeti-ma ca merita!) la Jay.

ps: poza cu afisul putin mai tarziu, cand va decide conexiunea sa coopereze :(

Invatamant?

Ma sperii cand aud ce compuneri si alte lucrari la comanda trebuie sa faca tineretul din ziua de azi... Aud mai putin din gura tineretului, cat din search-urile pe care le face:


Nu inteleg... Cu ce e mai destept / creativ copilul care face o compunere despre luna si soare? De ce un prof de franceza ar vrea o descriere a lui Mutu? Cu ce se imbogateste mental si spiritual copilul care scrie despre 'cand 2 se cearta si al 3lea castiga'?

Cu asa teme, nu-i mai blamez asa rau pe cei care trec prin scoala cu copy+paste de pe referate.ro. Pe de alta parte, nu ar fi dragut daca s-ar revolta? Daca ar scrie o poveste porno despre ce sex salbatic fac luna cu soarele cand nu sunt oamenii atenti? Daca ar scrie despre un saloon din vestul salbatic, un cowboy renumit ca putea scuipa de 3 ori inainte ca primul scuipat sa ajunga in oala cu scuipati, pentru ca primii doi scuipati se certau despre care intra primul in strachina si al treilea se fofila pe langa ei si castiga? Daca in loc de Mutu l-ar descrie pe Buddha in franceza?

Jobul ideal #4

Cand e parte din job description ca duminica dimineata sa te trezesti (la ce ora vrei) aici:





Thursday, May 10, 2007

Decorativ


Iar m-am mutat. Abia acum cred ca sunt in spatiul cel mai feng shui posibil. Asa ii e bine creierului, cu multe obiectele si culori care sa-l stimuleze la sinapse.






Si daca se gaseste si un obiect ca acesta (sprijin ergonomic de poignet), care combina utilul cu coloratul si placutul, neuronii dau mega party.

Am observat in schimb ca nu sunt singura preocupata de customizarea spatiului vital. Si cei care isi duc viata in aer liber au nevoie de mici accesorii care sa faca viata mai vesela...