Sunday, May 27, 2007

Amazingish :)

Sambata seara, Piata Revolutiei. Eventul a inceput cu Bitza si Grasu XXL, ma bucur ca am intarziat si nu am apucat sa aud nicio secunda din prestatia lor - care am auzit ca a fost horror.

Enter THOR. Thor este printre altele MCul ISH, un baiat exceptional, plin de energie, super talentat, not to mention one hot piece of eye-candy :D Urmeaza DJ Irie, care stie scratch-uri. DJ Irie a vazut lumea, in fiecare tara in care ajunge ISH, ia imnul si il mixeaza, in semn de salut respectuos catre public. Le-am transmis ca pe plaiurile mioritice chestia asta e considerata neconstitutionala, am sugerat Ciuleandra pentru data viitoare cand mai ajung pe aici :) Oricum, Irie a rupt scratch-urile alea, a fost genial!

Urmatorul moment, show-ul kinderilor de la Palatul Copiilor care, trainuiti de ISH, au avut doua saptamani la dispozitie sa invete beatboxing, scratching, street dance, acrobatii cu mingii de basket SI sa isi faca singuri coregrafia pentru numarul care a durat cred ca aproape jumatate de ora. Proiectul asta educational se numeste W-ISH si baietii il fac in toate locurile unde merg sa presteze. Cand au intrat copiii pe scena, imbracati in tricouri cu logoul ISH si "dorinta" scris pe ei (W-ISH - wish - dorinta, get it?) mi s-a facut pielea de gaina. Au dansat si au cantat pustii de nu mi-a venit sa cred! In doua saptamani au aratat ca d'alde "dansez pentru banica" si "megastar" sunt doar masinarii de facut bani in care nu e vorba despre dans si cantat... Brilliant I tell you!

ISH... am stat aproape doua ora cu gura cascata non-stop. Am uitat de poze, ma dor mainile pentru ca efectiv uitam sa ma opresc din aplaudat. A fost spectaculos, a fost comedie, au fost niste chestii care nu mi-ar fi trecut prin minte nici intr-o mie de ani... Voi v-ati fi gandit ca se poate face step dancing pe role? Sau ca platformele alea de step pot fi legate la tobe electronice, astfel incat sa iasa o super piesa de percutii?

Pe scurt... beatboxing combinat cu scratchuri si cu skating agresiv sau acrobatic, disco dance cu afrouri si sclipici pe patine old school, battle-uri de breakdance si de acrobatic basketball, momente cu doua personaje caterincoase care sa faceau ca nu stiu sa se dea pe role, cu comentariile personajelor si efectele sonore interpretate de Thor cocotat pe halfpipe... si probabil ca am mai uitat chestii, poate imi mai amintesc cand descarc cele 2 poze jumate.

Publicul. Intre 2000 si 2500 de oameni. Public clasic de spectacol gratis in aer liber (bleah) plus un potpourri de rapperashi, punkisti (uau, i'm impressed ca ii atrage si ceva fara distors), genul care o ard pe Motoare, la Stuff sau in Ota, mici si mari, tuturor bravo ca v-ati miscat pana acolo si ca nu ati plecat cand ati vazut ca pe scena nu se intampla ceva familiar.

Un singur mega repros si totodata o intrebare: de ce la spectacole in Romania nu se aplauda? De ce se aplauda doar la Depeche si la Directia 5? E o chestie pe care am observat-o la toate concertele la care am fost in Bucuresti. Trupa de deschidere sau o trupa noua sau necunoscuta, oricat de buna ar fi, romanu', ca e punkist, shtutzer, rocker sau ce-o fi NU aplauda! (nu vorbim de cocalari si manelisti pentru ca din fericire nu am avut ocazia sa le studiez comportamentul) Cand incepe main actul (i.e. cand stiu versurile sau melodiile) dau dovada ca stiu sa-si foloseasca mainile pentru aplauze si gurile pentru fluieraturi. O singura data am vazut entuziasm pentru 'necunoscuti' - la Scratch Academy in Suburbia saptamana trecuta.

Si stau si ma intreb de unde vine chestia asta... Public needucat care vine sa vada famous people, nu muzica / arta / performance? Ramasite din educatia comunista de genul "nu e frumos sa te manifesti in public" sau "cantaretii si actorii sunt ratati, numai inginerii si doctorii sunt oameni adevarati"? Lipsa de respect pentru oameni in general, care se traduce in lipsa de respect pentru munca artistului care se agita acolo pe scena ca sa te bucure pe tine? O manifestare a prostului obicei local de a nu spune multumesc sau de a considera ca feed-back-ul pozitiv e pupinc***ism? Un pic din fiecare?

Din punctul meu de vedere, a aplauda la finalul unei piese este echivalentul lui a spune multumesc unui chelner care iti aduce apa pe care ai cerut-o. A tipa / fluiera cand ceva te-a impresionat este echivalentul unui bacsis mare pe care il lasi atunci cand chelnerul a fost deosebit de profi si amabil. La birou, ii spun multumesc secretarei cand imi aduce un plic sau imi pregateste materialele pentru training. Si chiar ii multumesc, nu e un automatism. Cand aceeasi secretara imi pune ceva in plus in geanta de training pentru ca se gandeste ca mi-ar fi util, ii spun ca apreciez gestul si ca a facut o treaba foarte buna, pe langa multumescul de rigoare.

Voi reveni pe tema 'multumescului', ca am mai multe de zis. Pana atunci, va rog eu mult, la urmatorul show la care mergeti, uitati de name / no-name si ascultati muzica, sau priviti dansul. Daca ce se intampla pe scena va place, oricat de putin, aplaudati. Daca va place la nebunie, fluierati, sau strigati, sau aplaudati mai tare. Iesiti din indiferenta aia adormita si integrati-va in evenimentul la care ati ales sa mergeti. Poate veti descoperi la fel ca mine ca manifestandu-va, deveniti parte din ce se intampla acolo. Merita!

5 comments:

Yazee Jay said...

vreau poze si uite linku pt sigla yazee

Sandra G said...

done cu sigla. tre sa ajung la birou sa recuperez cablul de la aparat, dureaza o zi doua :)

gabitzu said...

fotografii de la concert sunt pe
www.fotoblog.ro

enjoy:)

Sandra G said...

hai ma gabitzule... ce sa fac cu poze cu grasu xxl? give me thor, irie, marco, d'astea :)

KillMe said...

ia vezi astea iti plac: http://www.killme.info/2007/05/31/ish-2007-pictures/