Monday, May 21, 2007

Customer ce mah?

Azi m-am enervat si m-am bucurat maxim. Daca n-aveti rabdare de toata povestea, dati skip si cititi doar ultimul paragraf cu concluziile.

Cautam chitanta post plata taxa de licenta. Gasesc o chitanta emisa de bancomatele singurei banci care permite plati catre SNSPA-FCRP (dar nu dau nume!). Crezand ca dau licenta in februarie, imi amintesc vag ca am platit pe undeva prin noiembrie si ce sa vezi, intre timp chitanta - de buna ce e - s-a sters, nu se mai intelege nimic din ce scrie pe ea. Scriu post pe forumul facultatii, intreband ce e de facut, avand in vedere ca ei cer copie dupa respectiva chitanta pentru a intra in licenta (mult prea greu sa aiba o situatie la zi a platilor...). Mi se raspunde ceva gen "de ce te-a mancat in locuri intunecate sa platesti in noiembrie?". Imi inghit puiul de furie si citesc mai departe ca e problema bancii, asa ca sa ma duc la filiala de care tine bancomatul sa-mi emita alta chitanta.

Ajung acolo. Coada la credite. Rog o doamna sa-mi permita sa-l intreb ceva pe domnul de la cel mai apropiat birou, sa nu stau degeaba la coada. Doamna imi arunca o privire de parca tocmai ii marturisisem ca am facut sex salbatic cu barba'su si tac'su la un loc si accepta printr-un marait. Ii explic succint domnului Customer Care situatia mea si il intreb ce se poate face. Cu o fata absenta, imi raspunde sincer "nimic". Cu calmul si diplomatia caracteristica il indemn sa-mi propuna totusi o solutie, deoarece consider ca e responsabilitatea bancii ca are produse de ***** din moment ce eu nu am facut nimic altceva cu respectiva chitanta decat sa o tin cuminte in dosar, asteptand sa-i vina randul. Domnul Customer Care ma intreaba cu tupeu de unde mi-a venit ideea creata ca ar putea sa-mi emita o noua chitanta, ca asa ceva nu se face. Ii raspund ca imi inchipui ca banca are baza de date cu tranzactiile efectuate cel putin in ultimul an si ca mi-am imaginat ca in aceasta baza se poate emite vreun document de vreun fel. Domnul Customer Care ranjeste a "f**u-te'n ****" si-mi arunca ceva de genul "da' noi ce vina avem ca ati pus-o in dosar? nu e problema noastra". Cu acelasi calm olimpian si cu cea mai "ba pe-a m*-***" privire din dotare, repet: "deci dumneavoastra imi spuneti ca sunteti incapabil sa-mi oferiti o solutie?".

Domnisoara Customer Care de la biroul alaturat, cu o privire vizibil jenata de incompetenta colegului, intervine spunand ca exista o sansa sa se poata rezolva, dar ca ar trebui sa merg la sediul central si sa intreb acolo. "Ah!", zic eu "deci exista o solutie!". Ii multumesc frumos domnisoarei pentru amabilitate si plec cu facturile neplatite in geanta, jurandu-mi ca nu le mai dau niciun leu niciodata.

La asa primire, ma gandesc sa sun la sediul central inainte de merge de nebuna pana in Victoriei (mai precis pe Iancu de Hunedoara, in caz ca nu v-ati prins despre ce banca e vorba). Imi raspunde o domnisoara de la relatii cu clientii, genul ala de voce care din primele trei cuvinte iti transmite "sunt foarte tare ca lucrez intr-o banca, voi ceilalti suneti niste looseri din patura cu purici a societatii". Imi spun poezia a 3-a oara. Pe acelasi ton, imi zice ca no way in hell, ca e problema facultatii si ca nu pup duplicat de chitanta de la ei nici daca ma angajez si eu la banca.

Cu ultimile picaturi de calm, sun la departamentul de taxe al facultatii, inchipuindu-mi ca n-o sa prind linie si ca atunci cand voi reusi sa dau de o voce la capatul firului o sa reusesc sa ma pierd cu firea. Imi raspunde repede prima voce de Customer Care ca la carte a zilei. Spun poezia. Ma intreaba cum ma cheama si verifica situatia platilor in baza de date. In timp ce ea in mod evident cauta de zor, imi dau seama ca sunt amnezica si ca amintirea cu plata la bancomat se referea la taxa de an, nu la cea de licenta. Ma simt prost ca am stresat-o pe domnisoara care cauta in continuare taxa mea si ne gasind un mod de a o da la intors, ii marturisesc ca sunt eu zapacita si ca probabil ca n-am platit inca. La care domnisoara imi zice: "sunteti sigura? dati-mi va rog si CNP-ul, sa mai verific totusi o data". I-l dau, zicand ca probabil ca n-am platit si sa nu se mai agite. La care - surpriza totala - domnisoara imi zice: "dar stiti, in anul 3 ati platit mai mult cu 40 de euro, haideti la facultate sa faceti o cerere, reportam banii astia pentru plata licentei si mai completati dumneavoastra cu restul". Ii multumesc din inima, ii explic ca e foarte foarte tare sa mai dai de un om rabdator si profesionist la telefoane in zilele astea, ii urez spor la treaba cu studentii stresati si ca vad eu cum fac cu taxa.

A classic case of "asa nu" si "asa da". Imi displace sa intru in contact cu angajati ai furnizorilor mei care nu vad dincolo de patratica minima a jobului lor. Puteti sa ma ametiti cu mii oferte, daca omul cu care intru in contact nu da doi bani pe mine, nu va mai dau nici eu niciun ban. Ma baiatule, eu iti platesc tie salariul, intelegi? De la mine ai banii cu care ii iei inghetata lu' fi-tu, cu care iti iei tu pufuleti, cu care ii platesti rata la Logan lu' nevasta-ta. Daca mai vrei un pachet de pufuleti, cand iti zic ca am o problema cu serviciile pe care mi le oferi, scoate-ti naibii creierul din buzunar si incearca sa imi rezolvi problema. Nu trebuie sa-mi zambesti, nu trebuie sa reinventezi apa calda, doar sa vad ca intelegi legatura dintre prezenta mea in acea incapere si zambetul de pe fata lu' fi-tu cand isi linge inghetata de pe degete. Adica o tipa platita de o facultate, haituita de mii studenti cu probleme de taxe in prag isteric de licenta, gaseste resursele de a gasi o solutie la o prostie de problema si un baiat-de-baiat sau o fata-de-fata, angajati de banca, linistiti in birourile lor cu statut si aer conditionat - nu? Bila alba la SNSPA, bila neagra la Citi... Ooops! I said it :D

No comments: