Friday, June 01, 2007

Scrisoare deschisa catre arbitrar

Arbitrarule,

Imi doresc sa intervii cat mai putin in existenta mea. Stiu ca esti inevitabil, dar imi displaci profund. Desi ma consider spontana si imi place Surprinzatorul, am nevoie de un minim de repere si de o minima respectare a unor chestii stabilite. Cand iti faci aparitia, ma simt total neputincioasa si, in functie de nivelul de oboseala, mi se suie sangele la cap impotriva unor oameni care nu au nicio vina, sau imi vine sa-mi iau jucariile si sa plec.

In viziunea mea, locul tau este acolo unde lucrurile nu depind de mine, unde nu exista reguli clare si unde situatia este de asa natura incat este inevitabil ca deciziile sa fie in mana unor oameni mai mult sau mai putin capriciosi. Locul tau nu este, de exemplu, intr-o facultate, unde studentii semneaza un contract ce implica un anumit timing reglementat si totusi ajung sa depinda de deciziile arbitrare ale unor profesori blazati, astfel incat studentul care a respectat cadrul impus sa fie penalizat pentru ca nu a reusit sa intuiasca normele neexprimate din capul indrumatorului.

Arbitrarule, nu-mi place de tine. Vii la pachet cu lipsa de profesionalism, cu impiedicarea atingerii obiectivelor, cu un consum prea mare de tigari si cafele pe fond nervos, cu destabilizarea planurilor omului, cu o pacla de nesiguranta si tensiune care dauneaza grav tenului si planurilor pe termen scurt si mediu.

Huo.

2 comments:

Diana said...

double that Huo!!!

Sandra G said...

:)