Monday, July 30, 2007

Asa da revenire la realitate!

In ordine cronologica, multumirile pentru o intoarcere din vacanta absolut spectaculoasa:


- lui Stoi, pentru ca a fost primul care m-a anuntat ca Noua Zeelanda a ridicat viza turistica pentru romani pentru sejururi pana in 90 de zile. Yaaaaay! :)






- lui Igu, pentru ca la el am vazut prima data insiruite niste cuvinte pe care mi le doream alaturate de multa vreme: "Muse la Bucuresti in octombrie"! Super taaaaaare! :)

Sunday, July 22, 2007

Pa! :)



Maine plec in vacanta. O saptamana. Abia astept! Sa fiti cuminti si sa ne vedem cu bine si cu povesti frumoase in august!

Events strikes back

La invitatia lui Felipov, zic ce am zis deja prin comment-uri si in vazul lumii: ceea ce Events, marii organizatori ai concertului Rolling Stones din 17 iulie de pe Lia Manoliu considera scuze - e o gluma proasta. Un mod jalnic de a arunca responsabilitatea acolo unde nu apartine, inca o dovada de lipsa de profesionalism - si de lipsa de legatura cu realitatea publicului if you ask me.

Cand a organziat B'estivalul, Emagic Entertainment a cerut in mod explicit un anumit numar de puncte de vanzare de bautura si un anumit numar de vanzatori. Adica? Adica si-au asumat responsabilitatea pentru experienta spectatorilor, de la intrare si pana la iesire. Si? Si a fost bine!

Events, dupa ce ca nu au fost in stare sa faca acelasi lucru, se mai si lauda ca nu au facut-o. Din punctul meu de vedere, a spune ca "dom'le, noi am organizat evenimentu' da' noi nu stim cate puncte de vanzare trebe si prosti sunt aia cu cateringu'!" este acelasi lucru cu a spune "Buna ziua! Ma cheama Mihaita, organizez primul meu eveniment si inca nu am aflat ca eu raspund de tot ce se intampla din momentul in care CLIENTUL meu intra la concert si pana in momentul in care iese inapoi pe strada".

And that's all I had to say about that...

Wednesday, July 18, 2007

Events - cea mai proasta organizare: 17 iulie, Rolling Stones, Lia Manoliu

Events, sau cum sa reusesti sa f*** concertul Rolling Stones de la Bucuresti si sa faci cu nervii 60.000 de oameni adunati pe stadionul Lia Manoliu.
Events: cea mai proasta organizare! Events: bataie de joc! Events: incompetenta la ea acasa! Events: bani aruncati pe geam!

Pe scurt... Dragi organizatori ai concertului Rolling Stones care va ziceti Events, suck my dehidrated c**k!

Acum ca am scapat de grija indexarii, sa va explic despre ce este vorba...

Am ajuns la intrarea in Lia Manoliu in jur de 19.30. Am avut un moment de inspiratie divina si am dat pe gat o apa de la ultima bodega inainte de filtrul de la intrare. Am trecut prin vreo 3 filtre prin care intram linistita cu arme albe sau colorate, aparate foto, droguri, sticle sau alte cele.

Greseala numarul 1: ca femeie, nu mi se pare normal sa mi se uite in geanta un barbat. Orice organizator civilizat (NU Events!) prevede filtre cu agenti de sex feminin.

Asaaaa... Sa trecem peste faptul ca la filtrul 2 iti luau bautura / mancarea, inaintai pe langa gherete de inghetata si la filtrul 3 te puneau sa arunci inghetata pe care o cumparasei tot de la ei... Am ajuns unde zicea "sector A + B" dupa care nu mai zicea nimic. Trebuia sa iti dai seama singur pe unde trebuie sa o iei. Daca dadusei 167 de lei pe un bilet in A si stateai mai prost cu orientarea, puteai sa ajungi linistit sa stai impreuna cu cei care dadusera 87 de lei pe bilet si sa te intrebi de ce nu vezi nimic.

Greseala numarul 2: clientul investeste o suma de bani si organizatorul ii promite anumite chestii de banii aia. Orice organizator civilizat (NU Events!) se asigura ca acel client primeste ce i s-a promis, chiar daca asta inseamna sa depui un efort intelectual extraordinar pentru a-ti da seama ca e nevoie sa semnalizezi mult mai clar zonele.

Ajungem in Aaaaa... pentru asta, trecem printr-un fel de tunel improvizat din niste garduri acoperite cu saci de plastic negri, la a carui intrare era lipita o bratara mov (gen "pe aici trec oamenii cu bratari mov", adica platitorii de bilet in A). Evident ca nu avea cum sa fie vreun punct de vanzare undeva aproape, ne-am dat seama ca trebuie sa mergem inapoi spre B si sa ne bulucim cu tot gazonu' pentru un pahar cu apa. "Nicio problema!", ne zicem noi in naivitatea noastra, "e 8 si un pic, avem timp berechet pana la 9.30 cand incepe concertul...". WRONG!

La corturile cu apa si sucuri nu mai era nicio apa si niciun suc. La cele 2 corturi de bere in care se agitau 5 omuleti era o mega coada. Unul dintre noi s-a asezat la acea coada la ora 8.30. La ora 9.30 cand a inceput concertul reusise sa ajunga in dreptul tejghelei, dar mai avea inca vreo 5 oameni in fata. Din cauza panicii ca nu e de baut si ca sunt cozi enorme, fiecare omulet lua cel putin cate 10 beri. Am plecat cu totii inapoi spre A, fara bere, pentru a nu ne lua la bataie cu bietii vanzatori care nu aveau nicio vina...

Greseala numarul 3 - pentru care se acorda premiul de cel mai incompetent organizator de evenimente din Romania - Events [aplauze si flegme]: cand organizezi un eveniment de mai multe ore pe un stadion cu capacitate de peste 60.000 de oameni, in Bucuresti, pe canicula, te gandesti in p*** m*-*** ca celor 60.000 de oameni o sa le fie SETE!!! si o sa BEA!!! MULT!!! Cei de la Events s-au gandit ca ajung vreo 20 de puncte de vanzare a cate 5 oameni.

Ca sa va faceti o idee de ordin de marime, la B'estival au fost 20.000 de spectatori si 120 de vanzatori + oameni care se plimbau prin public cu butoiul de bere sau suc in spate. Pastrand proportiile, aseara ar fi trebuit sa fie cel putin 300 de oameni care sa vanda lichide. Au fost in jur de 100. Nu mai vorbesc de cat de imbecil a fost cel care a comandat racoritoarele intr-o cantitate atat de impresionanta incat s-au terminat cu mult inainte sa inceapa Rolling Stones. Multa m*** liofilizata celor de la Events, daca dansi tot nu cred in lichide!

"Elvetia" diplomata din mine sopteste ca or fi avut si oamenii motivele lor sa nu comande destula bautura si destule puncte de vanzare. Unless au fost rapiti de extraterestrii, sodomizati si spalati pe creier... MI SE RUPE de motivele lor! You DO NOT f*** with my health & body and get away with it. Mai ales in conditiile in care nu a fost un concert gratis in Piata Constitutiei, am dat bani ca sa vad show-ul in conditii ok, nu temandu-ma ca o sa ajung sa fiu "fufa care lesina la concert".

Asa... Dupa odiseea ratata cu bautura, cu concertul deja la a 3-a melodie, am luat-o cum spuneam inapoi spre A. In timp ce ne strecuram prin tunelasul improvizat, a aparut un domn organizator englez furios care zicea ca lui nu-i pasa, ca sa nu mai intre nimeni, s-a pus in dreptul intrarii blocand accesul, astfel incat am fost ultimul om care a patruns in zona cu pricina.

Greseala numarul 4 (completare a greselii numarul 2): atunci cand stii ca la un moment dat nu se va mai intra intr-o zona, ca un om care a dat multi bani pe un bilet risca sa nu aiba acces la zona pentru care a platit, ANUNTI cumva lucrurile astea, afisand ceva intr-un loc vizibil... asta in cazul in care esti un organizator de evenimente competent (NU Events!)

A urmat concertul care a fost genial. Events nu a avut nicio legatura cu aceasta parte.

La final, zecile de mii de oameni de pe peluza au avut la dispozitie vreo 3 porti prin care sa iasa de pe stadion. Desi nu aveai pe unde sa iesi si multimea statea bulucita pe loc (deshidrata in continuare pentru ca in mod inevitabil se terminase tot lichidul din lume), jandarmii si bodyguarzii strangeau randurile, invitand lumea sa paraseasca incinta.

Ajunsa in varful tribunei, am aruncat o ultima privire spre stadion si am fost socata de cat de putine toalete erau (nu ca as fi avut nevoie de ele, total deshidratata fiind).

La final, cateva citate de pe site-ul www.events.ro (cu mentiunea ca la transcriere, am corectat eu greseli de tipar):

Intelegem cerintele clientilor nostri si le oferim solutii optime in vederea atingerii obiectivelor lor, urmarind si adaptand particularitatile fiecaruia la cerintele pietei.
Va invit sa va ganditi si la clientii clientilor vostri / la consumatorii finali. Poate asa reusiti mai bine sa atingeti obiectivele clientilor vostri. Iar piata cere LICHIDE cand sunt 1008 grade afara si sta inghesuita!!!

Tratam clientii si afacerile lor ca si cum ar fi ale noastre.
Hai zi zau cu limba intre dinti! Asa va tratati voi afacerea? Cu c***'?

Esential pentru activitatea firmei noastre este respectul pentru clienti.
Pe cine respectati voi ma?! Pe clienti?! Nici macar un pahar cu apa nu sunteti in stare sa le dati! LITERALMENTE!!!

Atitudinea noastra in relatiile cu clientii este tratarea lor cu maximum de seriozitate, asigurandu-i de intreaga noastra incredere si atentie si respectandu-ne promisiunile fata de ei.
V-am mai explicat o data cum e cu promisiunile pe care le-ati facut si felul in care v-ati batut joc de ele. Si cum vine aia cu increderea? Adica clientul ar trebui sa fie fericit ca voi, looserilor, aveti incredere in el? A dracu' limba romana...

Consideram ca cele mai bune afaceri se pot realiza numai printr-o conduita impecabila.
Sa va linistesc elanul literar... NIMIC nu a fost impecabil aseara in afara de Rolling Stones si pana si ei au dat-o'n bara cu sunetul pe dreapta care si-a dat drumul la capacitate maxima abia la penultima piesa. Voi - conduita impecabila?! MARSH de aici! Acum!

Echipa tanara cu experienta in organizarea de evenimente si cu o buna cunoastere a pietei si mentalitatii romanesti actuale.
Ce are mentalitatea cu subprefectura? Ma rog... prea putin important. Mai mult ma socheaza partea cu "experienta" care aseara a parut sa lipseasca cu desavarsire. Dar cel mai mult ma socheaza partea cu "cunoasterea". O cunoasteti pe ma'sa! Si un copil de 6 ani era in stare sa calculeze ca va trebuie mai multi oameni decat a avut B'estivalul! Marsh la tabla si rezolvati de o mie de ori problema: "Daca la B'estival au venit 20.000 de oameni si au vandut lichide 124 de oameni, cati oameni trebuie sa vanda lichide la Rolling Stones daca vor veni 60.000 de spectatori si va fi mult mai cald?". Eh? Va da cu virgula, desteptilor si competentilor si experimentatilor?!

Profesionalismul si experienta noastra ne recomanda in fata oricarui client.
Normal. Ca altcineva nu va mai recomanda in vecii vecilor dupa aseara! Poftiti, incep eu: NU lucrati cu Events! Ever! Nu mergeti la evenimente organizate de Events! Ever! Nu recomand Events! Na! Spalati-va pe cap cu recomandarea profesionalismului si experientei voastre (dar fara apa)!

...etc. etc. etc. Baietii au chiar 3 sectiuni de bla-bla-uri din astea pe site: "viziune", "scopuri" si "argumente". Scrise prost si la nivel de forma si la nivel de continut.

Mult mai bine acum. Am baut vreo 10 litri de apa de cand am iesit de pe stadion aseara si pana acum. Stiu sigur ca nu mai merg la evenimentele astora cat traiesc. Si daca s-ar intoarce Cobain din mormant si ar organiza Events come-back-ul in Romania nu le-as mai da bani.

Ce tare ar fi daca tot consumatorul roman ar inceta sa mai consume r***t si i-ar ajuta pe oameni ca astia, astia sau astia sa-si puna dracului la punct odata atitudinea fata de clienti.

Rolling Stones


Un concert genial! Super show, super entertaineri, il iubesc pe Keith Richards forever, super scena, super productie, super tot! :)


In mod ciudat, nu am avut acelasi feeling de "uau, cata istorie" pe care l-am avut la Robert Plant. Poate pentru ca eram mult prea fascinata de cum performeaza oamenii la varstele lor, sau de cat de impresionant era spectacolul, sau de cata romana a invatat Mick Jagger. Oricum, all in all a fost foarte ok.

Poza de aici, unde e un articol bestial despre cum a cazut Keith din palmier si a trebuit sa i se aspire sangele din cap. La 62 de ani. Still alive and kickin'!

Urmeaza un post despre organizare... nu am vrut sa amestec lucrurile :D

Monday, July 16, 2007

The Shire - Vama Veche

Am ajuns si eu in sfarsit in Vama weekend-ul asta. Mi-am petrecut cea mai mare parte a timpului la Shire, din motive obiective (:P).

Mi-a placut maxim! E un loc in care am simtit ca Vama nu s-a stricat, ci doar s-a schimbat. Shire-ul pare a fi populat de o generatie proaspata de 'hobbits', foarte jucausa si linistita. In cele doua seri de weekend pe care le-am prins acolo, am ascultat in sfarsit ALTCEVA decat playlist-urile pe care le stiu deja pe dinafara (acelasi Manu Chao, acelasi Cake, acelasi Smashmouth, acelasi Raemon etc. etc. etc.) ceea ce a fost deosebit de refreshing. Ma rog... la gusturile mele a mai dat rateuri domnul DJ care la un moment dat mi-a spart putin creierii deja sensibilizati, dar in mare a fost ceva altfel, ceva nou si mai ales ceva diferit de atmosfera aia de "hai sa ne imbatam pana cadem sub plaja" care nu ma mai coafeaza de ceva vreme.

Ziceam de micii hobbits jucausi... Se pare ca vara asa se poarta jongleriile, ceea ce ma bucura maxim! Am stat sambata noapte vreo ora cu ochii pe o domnisoara care se juca atat de frumos si gratios cu un poi cu luminitze in capat... In timpul zilei, hobbitii mai mari ii invatau pe hobbitii mai mici sa umble cu tot felul de alte instrumente care nu stiu cum se numesc... Foarte endearing :)

La intrarea in terasa, niste baieti experimentau cu skate-ul pe halfpipe...



Imi pare rau ca n-am reusit sa fac mai multe poze... Mai gasiti imagini si pe blogul Shire, impreuna cu news despre ce evenimente organizeaza baietii vara asta (si o sa tot fie...).

Friday, July 13, 2007

Cica seman cu...

Gasit jucarie noua la Madeinbukarest. Foarte bun instrument motivational dupa mii ore petrecute sa aleg doua amarate de tricouri pentru un weekend la mare... :)

http://www.myheritage.com

Thursday, July 12, 2007

Parlez-vous voodoo?

Silvia e cea mai tare! Din ciclul "vara asta se poarta voodoo" (cum ar fi aici), am primit o papusica pe care sa-mi descarc frustrarile. Nu cred ca voi aduna vreodata atatea incat sa incep sa bag ace in acest accesoriu minunat (cred ca Silvia imi da instrumentele in speranta ca o sa ma alatur ei on the dark side, right? :P). Oricum, ideea de a detine o papusa voodoo cu injuraturi in franceza este soooooo me (sau mai bine zis c'est trop moi).


Daca vreti traduceri, vorbim in privat ca nu-mi permit sa dau lectia asta de vocabular in vazul lumii... Asadar, pozele - pour les connaisseurs :)



Wednesday, July 11, 2007

Ultramarin Travel aka Club Travelescu

Ziceam ca nu s-a putut croaziera anul asta din motiv de agentie de turism. Sa va povestesc cum sta treaba cu Ultramarine Travel...

Pai in primul rand n-au raspuns decat cu chiu cu vai la mailul in care noi, trei tinere domnisoare doritoare de o vacanta speciala, le ceream oferte pentru o croaziera pe Mediterana. Marie s-a distrat cu mailuri si telefoane aproape 2 saptamani pana sa obtina dreptul de a vorbi cu o persoana vie care sa se ocupe de noi. Zice ea mai bine cum a fost cu ping-pong-ul de inceput. Oamenilor le place preludiul, nu gluma.

Apoi a urmat episodul 2, in care am mers la sediul Ultramarine Travel sa semnam contract si sa dam bani, deoarece ajungandu-se la stadiul asta cu doua saptamani inainte de plecare, toata distractia trebuia achitata integral. Domnul de dincolo de tejghea ne-a asigurat ca asteptarea pentru confirmarea operatorului croazierei este o simpla formalitate. La 17.30 in aceeasi zi s-a primit mailul cu "ne pare rau, nu mai sunt locuri, n-ati putea sa plecati cu 7 zile mai tarziu". Evident ca nu puteam, totul era planificat cu datele alea. A urmat episodul cu "ia vaporu', nu-i vaporu'", dar despre asta povesteste Silvia ca ea s-a enervat cel mai tare cred :)

Am fost foarte mandra de calmul pe care am reusit sa-l mentin pana azi, cand am mers sa reziliem contractul si sa ne luam banii inapoi. Am intrat in sediul Ultramarine Travel - care btw, daca ma intrebi pe mine e facut impotriva clientului. O incapere unde agentii stau aliniati cu calculatoarele in spatele unei tejghele un pic mai joase decat o tejghea de bar, clientii fiind invitati sa stea de partea cealalta a "baricadei", de parca au presimtit oamenii ca o sa infurie vizitatorii...

Revenind, ajungem acolo si ma asez la masa cu persoana care urma sa-mi dea banii inapoi, care a inceput sa mi se planga ca de ce n-am venit ieri, ca ea ne astepta de ieri, ca e complicat cu returnatul valutei. Practic m-am simtit certata ca ieri mi-am petrecut ziua muncind si incercand sa-mi salvez perioada de concediu. Buuuuun... M-am abtinut de la comentarii, am intrebat ce e de facut. Mi s-au pus in fata doua coli albe si mi s-a cerut sa scriu "subsemnata blablabla, domiciliata in blablabla, cer a mi se returna suma X pe motiv de blablabla". Nu-mi venea sa cred ca nu au fost in stare sa dea un print la o mizerie de document pe care eu sa o semnez si ca m-au pus sa scriu ca la politie. Mi s-a spus sa incep la fel cu subsemnata si cu domiciliul si pe a doua foaie si ca urmarea e putin alfel si BLABLABLA in timp ce eu incercam din rasputeri sa nu scriu @£#**^!!!!! si sa nu incurc blocul cu scara. Am terminat si a doua coala. In timp ce persoana din fata mea numara banii, mi-am dat seama ca suma X pe care mi-o dictase era gresita (mie in situatii tensionate nu prea-mi pica fisele), noi platind de fapt suma Y. Ii semnalez doamnei neconcordanta si primesc o privire pe care eu am perceput-o ca "nu puteai sa fii si tu atenta?!". Hey, maybe it's just me, poate ca de fapt privirea se vroia customer friendly.

Undeva in mijlocul acestei chestii, am mai primit o replica de era sa-mi cada pixul din mana: "dar de ce n-ati vrut varianta pe care v-am oferit-o, ca era foarte draguta...". Hmmm... pai sa vedem.... oare pentru ca la a doua varianta pe care ne-ati oferit-o (intr-adevar, foarte draguta) nu mai erau locuri?!!! si pentru ca a treia varianta era foarte departe de ce am spus cu 3 saptamani in urma ca ne dorim?!!! Am avut flash-uri cu rudele care ma faceau cu nervii la 14 cu replici gen "dar de ce nu-ti place pestele, ca e bun!" si am inghitit din nou in sec.

Concluzii? Nu inteleg. Nu inteleg cum intr-un oras in care agentiile de turism vin la pachet cu coaforurile la scara blocului (adica muuuuuulte) e posibil ca o agentie care se vrea respectabila sa se poarte asa. Recunosc, se putea mai rau. Puteau sa se poarte urat, ori ei nu au facut asta. S-au purtat cu o indiferenta monumentala, cu o atitudine de Electrica Muntenia care are monopol si o doare'n cot ca un client are o problema. Ieri am primit de la Romtelecom o scrisoare in care noul domn director mai avea un pic si cadea in genunchi implorandu-ma sa raman clienta, pentru ca s-au prins si ei in al x-spelea ceas ca le pleaca banii la UPC, RDS etc.

Ziceam si cu alta ocazie ca ma frustreaza maxim ca inca mai exista firme carora nu le pasa de cei care le fac sa functioneze. Ma frustreaza cand mi se spune "da, facem" atunci cand persoana aceea nu poate sti sigur daca e da sau ba. Wtf? Romanii au fobie de "nu stiu" sau de "dati-mi putin timp sa verific si revin cu un raspuns ferm"? Le cade cerul in cap daca dau 3 click-uri pe net inainte sa vorbeasca cu mine? M-am saturat sa fiu fortata de imprejurari sa-mi fac mantre si tantre inainte sa interactionez cu un furnizor nou de orice, pentru ca de fiecare data e posibil sa nu-mi raspunda la timp, sa-mi raspunda gresit, sa intarzie, sa dea teapa. Ce ma deprima de-a dreptul este ca am vaga impresie ca Ultramarinii sunt convinsi ca s-au purtat exemplar, altfel nu-mi explic siguranta si nonsalanta cu care se uitau la noi azi.

Bref... Cand vreti vacanta, nu de acolo! Revin in curand cu poveste despre cei care ne-au salvat de la depresie :)

Judecata de apoi

Stire in EVZ: Dosarul in care Dumnezeu a fost dat in judecata de un detinut din penitenciarul timisorean a fost clasat de procurorii de la Parchetul de pe langa Judecatoria Timisoara, deoarece nu a fost gasita adresa invinuitului.

Plangerea:


Stirea completa aici.

No comment :)

Tuesday, July 10, 2007

Vara, vara, vara... :)

Sa recapitulam: Nova Rock nu s-a putut pe motiv de licenta. Croziera nu s-a putut pe motiv de agentie de turism (review foaaaarte in curand...). Tori Amos nu se mai poate pe motiv de sevraj (long story). Frequency nu se mai poate pe motiv de munca. Se anunta cea mai agitata luna august din viata mea, urmata de un septembrie si un octombrie si mai si. Ati zice ca nu e tocmai vara mea...

Dar stiti ce? Chiar nu conteaza, ma simt bine despre tot ce s-a intamplat in ultima vreme si despre ce urmeaza sa se intample. Life is peachy, panselutzele sunt inflorite si nu e nimic mai placut decat sa fii foarte relaxat despre alegerile pe care le faci. 'Trebuie' is a four letter word pe care ma felicit ca l-am scos din vocabular.

Nu ma intereseaza ca se circula ca la balamuc, ca e cald, ca inca nu stiu ce fac in vacanta, ca masina e inca in service si mai dureaza. Arunc un ochi in oglinda in fiecare dimineata inainte sa ies pe usa si-mi spun ca va fi inca o zi misto. Si asa e, e vara mea, vara in care incep sa-mi pun fericirea la cale, oricat de pretentios sau cheezy ar suna :)

Monday, July 09, 2007

Legenda la gratar

Cautam ceva pe site-ul unei publicatii respectabile de business si am dat peste un link total neasteptat: www.plescoi.ro. Da frate! Carnatii de plescoi au site! Cu subtitlul "senzatii tari in bucatarie", acolo veti afla ca plescoiul este singura marca romaneasca protejata in UE si ca - scuzati-mi cacofonia - "ca toate lucrurile cu-adevarat bune, si carnatii de Plescoi sunt purtatori de legenda. Nu una singura, ci mai multe. Doua dintre acestea merita mentionate, cu precizarea ca nimeni nu stie cu exactitate adevarul."

Intrati neaparat la "Legende" si cititi despre cum a descoperit Napoleon plescoiul pe undeva pe langa Buzau si inca niste mostre de copywritting care nu are cum - de exemplu: "Probabil ca stomacurile simandicoase se vor chirci la ideea ca un carnat din oaie, afumat si puternic condimentat ar putea fi un aliment “pretentios”. Insa cu siguranta oamenii pentru care dieta severa si fara gust este un cosmar indepartat stiu ce vreau sa spun."... Si asta nu e tot!

Introducing: the long lost cousin

Acu' vreo 7 ani, am vazut si eu cam cata mai familia am pe linie paterna. O gramada de lume, adunata la o inmormantare (caci asa se pare ca se aduna neamurile mele, la nunti sau la inmormantari). Cunosteam foarte putini dintre ei. Un verisor primar mai mic, prea mic de mers la bere cu - si atunci, si acum - inca unul (ne-primar... nu stiu de care), prea mare si prea plecat prin tari straine ca sa se poata infiripa vreo discutie dincolo de "ce-ai mai facut in ultimii cinci ani?". Inca 2 (iar grade complicate), cu care nu s-a legat nici macar un playdate in frageda pruncie. Ma rog, de toti oamenii astia stiam si ne mai vazusem cu diferite ocazii.

Atunci am aflat de existenta varului Alexandru. Cand mi l-a prezentat tata credeam ca ma ia la misto si daca n-ar fi fost momentul deprimant, cred ca l-as fi certat ca nu m-a anuntat si pe mine ca mai am rude de varste relativ apropiate (eu fiind inca de pe atunci in trip-ul in care invidiez oamenii cu familii mari si relatii stranse). Varul Alexandru era pe vremea aceea student la Arte si locuia intr-o mansarda pe undeva prin Dorobanti. Ne-am povestit vietile, mi-a aratat ce poze facea pe atunci si ne-am vazut de vieti.

Cam cat de ciudat e sa cunosti un om pentru prima oara si sa stii ca ti-e ruda? Esti setat sa crezi ca asta inseamna lucruri, dar pana la urma, by default, tot un necunoscut e, nu? La cei 18 anisori sau cat aveam pe atunci, inca in filmul "tales from another broken home", nu intelegeam prea bine cum sta treaba cu familia, mi se parea doar ciudat. Ma rog... asa cum se intampla, ne-am pierdut telefoanele si ne-am pierdut de tot, pana acu' vreun an, cand datorita miracolului tehnologiei moderne, m-a gasit pe net. Mult mai vesel decat la o inmormantare, wouldn't you say? :)

Am mai vorbit, am mai povestit, el s-a casatorit si eu nu am putut sa merg la nunta, dar am reusit sa pastram cat de cat legatura.

Toate astea pentru a va spune ca Alexandru impreuna cu a lui Andreea au un blog care-ti lasa gura apa... Sfat: inainte de a da click, inghititi un sandwich si inchipuiti-va cum arata poze cu mancare facute de fotografi care stiu sa super-gateasca si sa super-fotografieze... Gata? Ok, click aici. Delicatesurile sunt strecurate printre post-uri cu poze din concedii, genul de blog-jurnal "pentru noi si ai nostri".

Heh, ce tare, si eu sunt cumva de-a lor :)

O luna nebuna-nebuna #4 - Robert Plant

Aseara ma pregateam de yet another evening pe Motoare, cand m-a sunat Marie sa ma anunte ca mergem la Robert Plant. De ce nu?

Inapoi la Romexpo, unde agoniza domnul de la Taxi, care inca se mai intreaba unde cauta nu-stiu-cine iubirea. Obosit rau. In pas de plimbare pe Bulevardul Expozitiei, ii pictam Mariei imaginea cu formatia, sunandu-si prietenii cei mai apropiati: "frate, hai la sala ca am scos una noua!". Prietenii vin, asculta si zic cu entuziasm ceva de genul: "frate, e foarte tare, o sa fie hit! abia astept sa-mi dai albumu' gratis ca deh, esti mainstream, iti permiti." Si uite asa mai apare inca un album care va innebuni multimile din Piata Constitutiei, Revolutiei si cate si mai cate. Rugam pe aceasta cale prietenii cu pricina sa aiba mai mult discernamant in incurajari...

Dar sa revenim la eveniment. Dupa cum spuneam, prost organizat. In primul rand mi se pare destul de trist ca sponsorii principali ai Live Earth sa fie chimicale si petrol. In al doilea rand, mi se pare stupid sa imparti tone de fluturasi (i.e. copaci morti degeaba) la un eveniment care vrea sa salveze mediul. In al treilea rand, daca tot faci combinatia cu jetoanele ca sa nu se faca coada la bautura, asigura-te ca o faci astfel incat sa NU se faca coada nici la jetoane, nici la bautura. In al patrulea rand, la acelasi eveniment care vrea sa salveze mediul, ar fi cool sa existe cosuri de gunoi, nu?

Robert Plant. Inainte sa inceapa concertul mi s-a parut penibil ca Taxi au avut ecran pe care sa vada tot omu' cum "canta" ei si ca marele Plant are doar un sarong atarnat in scarba de plafon. Dupa ce s-a intunecat si a inceput distractia, mi-am retras parerile si am inteles despre ce era vorba. Cea mai cosy scena pe care am vazut-o pana acum. Ziceai ca esti in sufrageria unui hippiot, care iti povesteste despre cum a trait el anii '60 si cum s-a plimbat pe strazile Bombay-ului.

Nu am fost impresionata, am fost foarte atinsa de acest concert. De sunetul ala de chitara ca pe vremuri, de vocea inconfundabila si irepetabila a domnului, de viata pe care imi imaginez ca a trait-o, de toate locurile pe care le-a vazut, de toate lucrurile pe care le-a trait, de toti oamenii pe care i-a cunoscut, cu care a cantat, cu care a baut, cu care s-a drogat si care mai sunt sau nu.

O luna nebuna-nebuna #3 - Geanta vietii

Baietii si fetele de la Kickback s-au ridicat la inaltimea asteptarilor. Geanta vietii a ajuns in posesia mea la cateva zile dupa comanda. Este cu mult mai frumoasa, cu mult mai desteapta si cu mult mai practica decat arata pe site. Incape in ea cam orice in afara de chiuveta de la bucatarie, buzunaras de mobil si tot tacamul. Cea mai tare surpriza a fost interiorul de satin lila (adica mov!). Plus ca are chestii atarnate de ea, care este intotdeauna un lucru bun.

Hmm... nu mi-as fi inchipuit ca pot vorbi atata despre o geanta. There I go, 'pulling Mironas' again :)





In asteptarea urmatorului salariu, cu drag, a voastra shoppoholica.

O luna nebuna-nebuna #2 - B'estival

Doua intrebari:
1. Unde mi-a fost aparatul? - Raspuns: m-am lenevit, tre' sa iau masuri.
2. Unde mi-a fost capul? - Raspuns: nu stiu, dar betie cu bere NEVER again :D

Am ajuns la Romexpo duminica dupa amiaza, dupa 2 zile de curs de la 9 la 6, care au venit dupa o saptamana de haos la birou, urmand inca 4 zile de curs si cate si mai cate. Pe scurt: oboseala multa si sete pe masura. Oricum, la fix cat sa gasesc the usual suspects si 3 beri reci de control, inainte sa inceapa Wu-Tang. Method Man e cel mai tare. Punct! Pacat ca au inceput seara cu probleme tehnice. Ma rog... ii las pe cei care se pricep sa comenteze mai in detaliu, eu zic doar ca Method Man e cel mai tare! :)

Foarte tare faza cu 2 scene mari una langa alta. Nu stiu daca e doar aia cu timpul care zboara proportional cu distractia si cu temperatura berii sau daca treaba cu doua scene chiar a ajutat, cert e ca mi s-a parut ca am asteptat foarte putin intre show-uri.

Alice Cooper e batran. Nu prea stiu ce as face eu in locul lui, sau al lui Ozzy sau al celorlalti nepotei ai Satanei, dar clar as incerca sa ma reinventez un pic. Cred ca m-as autoironiza si as canta imbracata in batranel in costum de golf, eventual intrand pe scena cu cadru. Anyway, prima aliniere a fortelor intunecate la o melodie care nu mai stiu cum se numeste, cand lui mosulica i s-a alaturat Marilyn Manson, in machiaj de strada.

La MM mi se terminasera jetoanele :D Cred ca a fost foarte tare, de data asta cu machiaj de scena! :) S-au mai aliniat odata fortele raului cand a revenit Cooper pe scena, la Dope Show parca...

De auzit s-a auzit bine, mi-a placut ca am regasit omuletii cu berea in spate ca la festivaluri externe, altfel nu am fost impresionata de eveniment. Asta pana aseara, cand am ajuns la Robert Plant, tot la Romexpo. Prin contrast pot spune ca B'estival-ul a fost FOARTE bine organizat. Nu tu cozi, nu tu haos, nu tu copaci omorati aiurea si bagati pe gatul omului sub forma de flyere...

Ma rog... All in all a fost dragut cat a fost. Sa vedem cine ne mai viziteaza la anu'.

O luna nebuna-nebuna #1 - Tocilara

S-a stabilit ca sunt o tocilara. And damn proud, too! Dupa 4 zile de invatat si jumatate de zi de recapitulari (cealalta parte fiind o binemeritata relaxare cu manechiura si seriale de femei), am avut noroc cu subiecte decente si multa inspiratie.

Cuvantul cheie este relaxare si zen pe paine. Zau ca nu vad sensul stresului in ziua examenului. Ok, pana cu 2 zile inainte m-am agitat, mi-au mai iesit 5 fire albe, mi-am mai prajit un manunchi de neuroni, am mancat tone de junk si am fumat ca un pompier. In conditiile astea nuu inteleg de ce m-as mai da cu capul de pereti in ziua Z cand toate zarurile sunt aruncate. Cum am luat 10 la scris? Cu gratie, frate! :)

Sustinerea a fost o caterinca maxima. O sa up-datez in curand blogul licentei cu povestea lucrarii, caci nu despre asta vreau sa vorbesc acum. Pentru intarziati, reamintesc ca astept finalul de studii de 7 ani. Dupa liceul pe care mi-l iubesc si care este singurul responsabil pentru softul instalat pe creierul meu, am asteptat 2 ani catastrofici de psihologie la Spiru Haret si inca 5 interminabili de ID la PR si Comunicare pentru a putea scapa de statutul de studenta. Deci, dupa 7 ani de galere, cateva luni de research si structurare, o saptamana de scris, o saptamana de iad cu coordonatorul si inca o saptamana de corecturi, cu lucrarea mea mov in dinti, am ajuns in fata comisiei.

Coordonatorul statea intr-un colt si citea chestii (referate? lucrari? porn?). Langa el, locul gol al asistentei. Langa ea, un domn profesor care o ardea la modul sever. Langa el, o doamna profesoara mamoasa. Langa ea, un tinerel cu un aer arogant si inchipuindu-se intimidant, scufundat in lucrarea mea - mov. Calculatorul nu mergea, deci oha powerpoint-ul stors la miezul noptii precedente. Am inceput sa povestesc. La un moment dat am ajuns sa vorbesc cu peretii, pentru ca doamna mamoasa iesise sa vorbeasca la telefon, domnul sever vorbea la telefon in sala, domnisoara asistenta era in continuare plecata, iar ceilalti doi continuau sa stea cu nasul in lucrari. Ca orice om normal, m-am oprit din vorbit. Domnul arogant si-a ridicat privirea si mi-a spus "dar continuati, domnisoara!". "Pai am cu cine?" am raspuns cu aroganta-mi deghizata in asertivitate. "Dar desigur", a zis el si a catadicsit sa se uite la mine pana la capat.

Dupa ce am terminat si oamenii nu s-au putut abtine de la comentarii despre detalii de forma (din ciclul cate bordeie, atatea norme metodologice de redactare) a urmat o pauza si cea mai ironica faza ever. Domnul sever m-a intrebat: "domnisoara, ce liceu ati terminat?". Pai bine frate, fac 2+5 ani de facultate sa ma intrebati ce liceu am terminat?! Va zic de team building, comunicare interna, tendinte pe piata de consultanta, stres organizational si strategii de coping, studiu de caz despre the dream team si voi ma intrebati de doamna diriginta? Tot studentu' vrea sa termine ca sa poata trece 'a absolvit facultatea X' in CV, asta inseamna ca m-am chinuit degeaba si puteam sa las 'a absolvit un liceu destept'? Cum am luat 10 la oral? Uite asa! Nu se putea final mai rotund la aceasta perioada din viata mea nici daca dadeam eu personal comanda!

Asadar, vive la France si sa nu mai aud de invatamant niciodata... pana peste vreo doi ani :)