Monday, July 09, 2007

O luna nebuna-nebuna #1 - Tocilara

S-a stabilit ca sunt o tocilara. And damn proud, too! Dupa 4 zile de invatat si jumatate de zi de recapitulari (cealalta parte fiind o binemeritata relaxare cu manechiura si seriale de femei), am avut noroc cu subiecte decente si multa inspiratie.

Cuvantul cheie este relaxare si zen pe paine. Zau ca nu vad sensul stresului in ziua examenului. Ok, pana cu 2 zile inainte m-am agitat, mi-au mai iesit 5 fire albe, mi-am mai prajit un manunchi de neuroni, am mancat tone de junk si am fumat ca un pompier. In conditiile astea nuu inteleg de ce m-as mai da cu capul de pereti in ziua Z cand toate zarurile sunt aruncate. Cum am luat 10 la scris? Cu gratie, frate! :)

Sustinerea a fost o caterinca maxima. O sa up-datez in curand blogul licentei cu povestea lucrarii, caci nu despre asta vreau sa vorbesc acum. Pentru intarziati, reamintesc ca astept finalul de studii de 7 ani. Dupa liceul pe care mi-l iubesc si care este singurul responsabil pentru softul instalat pe creierul meu, am asteptat 2 ani catastrofici de psihologie la Spiru Haret si inca 5 interminabili de ID la PR si Comunicare pentru a putea scapa de statutul de studenta. Deci, dupa 7 ani de galere, cateva luni de research si structurare, o saptamana de scris, o saptamana de iad cu coordonatorul si inca o saptamana de corecturi, cu lucrarea mea mov in dinti, am ajuns in fata comisiei.

Coordonatorul statea intr-un colt si citea chestii (referate? lucrari? porn?). Langa el, locul gol al asistentei. Langa ea, un domn profesor care o ardea la modul sever. Langa el, o doamna profesoara mamoasa. Langa ea, un tinerel cu un aer arogant si inchipuindu-se intimidant, scufundat in lucrarea mea - mov. Calculatorul nu mergea, deci oha powerpoint-ul stors la miezul noptii precedente. Am inceput sa povestesc. La un moment dat am ajuns sa vorbesc cu peretii, pentru ca doamna mamoasa iesise sa vorbeasca la telefon, domnul sever vorbea la telefon in sala, domnisoara asistenta era in continuare plecata, iar ceilalti doi continuau sa stea cu nasul in lucrari. Ca orice om normal, m-am oprit din vorbit. Domnul arogant si-a ridicat privirea si mi-a spus "dar continuati, domnisoara!". "Pai am cu cine?" am raspuns cu aroganta-mi deghizata in asertivitate. "Dar desigur", a zis el si a catadicsit sa se uite la mine pana la capat.

Dupa ce am terminat si oamenii nu s-au putut abtine de la comentarii despre detalii de forma (din ciclul cate bordeie, atatea norme metodologice de redactare) a urmat o pauza si cea mai ironica faza ever. Domnul sever m-a intrebat: "domnisoara, ce liceu ati terminat?". Pai bine frate, fac 2+5 ani de facultate sa ma intrebati ce liceu am terminat?! Va zic de team building, comunicare interna, tendinte pe piata de consultanta, stres organizational si strategii de coping, studiu de caz despre the dream team si voi ma intrebati de doamna diriginta? Tot studentu' vrea sa termine ca sa poata trece 'a absolvit facultatea X' in CV, asta inseamna ca m-am chinuit degeaba si puteam sa las 'a absolvit un liceu destept'? Cum am luat 10 la oral? Uite asa! Nu se putea final mai rotund la aceasta perioada din viata mea nici daca dadeam eu personal comanda!

Asadar, vive la France si sa nu mai aud de invatamant niciodata... pana peste vreo doi ani :)

No comments: