Sunday, September 23, 2007

Béjart

Am fost ieri la spectacolul companiei de balet Béjart, in cadrul festivalului Enescu. Mi s-a parut un spectacol foarte incoerent, piesele muzicale nu aveau legatura unele cu altele, nici cu miscarile, care la randul lor nu aveau legatura unele cu altele. Am inteles ca Béjart este din pacate pe duca si ca din acest motiv scade calitatea spectacolelor, iar balerinii cei mai buni pleaca.

Dar nu despre asta vreau sa vorbesc, pentru ca desi perceptia mea a fost aceeasi cu cea a unor oameni care respira balet de o viata, nu sunt nici persoana si nu e nici locul pentru critica de balet.

Vreau sa vorbesc despre public. Despre sala de la TNB care era plina ochi. Desi era clar ca toate locurile sunt ocupate si ca nimeni nu renunta la biletul de 100 de roni, cei cu bilet fara loc insistau sa se aseze pe locuri care nu erau ale lor. Mai mult decat atat, insistau sa stea la discutii interminabile cu cei pe ale caror locuri se asezasera. Copii, tineri, oameni maturi, batrani, de la blugi la rochii de gala, o viermuiala care avea ceva din energia cozii la bere de la Rolling Stones.

Nu stiu de ce, cand am vazut cata lume e, ma asteptam sa fie echivalentul high-class al lui Frequency... o mare de oameni intr-un spatiu mic, toti uniti prin dorinta de a vedea un spectacol care sa le incante simturile. Ma asteptam ca daca punkistii cu litri de spritz la bord isi cer scuze cand iti dau un cot in coaste la pogo, domnii si doamnele care merg la un spectacol de balet sa dea dovada de cel putin aceeasi curtoazie...

Ei bine, nu! Iti explic de 5 ori ca stai pe locul meu, iti arat biletul pe care scrie ca ala e locul meu si iti explic ca nu poti sa stai langa mine pentru ca cele doua scaune din dreapta si cel din stanga sunt ocupate de familia mea. Tu stai acolo si te uiti absent in gol si nu schitezi niciun gest. Imi imaginez ca nu m-ai auzit, si te bat usor pe umar sa-ti atrag atentia. Rastesti la mine un "de ce ma impingi, duduie!" si continui sa stai pe locul meu. Hai frate! Pe langa doamna cu pricina, alti domni si doamne care se buluceau mai ceva ca la coada la carne, calcand si inghiontind, parca total paraleli cu faptul ca mai sunt oameni in jurul lor...

Pauza. Tigara. Inapoi in sala, oameni pe locurile noastre. Le explic si lor ca acele locuri sunt ocupate (desi era clar si pentru un autist de 4 ani ca TOATE locurile erau ocupate) si in timp ce se ridica luandu-si tot timpul din lume, respectivii maraie ceva intre "a da? nu stiam?" si "de ce v-a mancat in locuri sa plecati?", cu priviri de parca le-am fi omorat copiii si necinstit nevestele.

Am fost la premiera de blockbustere cu sala plina la Plaza din DT, unde am explicat in cateva randuri cam ce hoarde barbare se desfasoara (aici sau aici). Da, si acolo se intampla des ca unii sa se aseze pe locurile altora. Nu am trait insa niciodata acolo ce am trait aseara. Nu am intalnit izul bovin de aseara in locurile in care m-as fi asteptat sa-l intalnesc.

Nu mai comentez despre cat de snob a fost publicul de aseara si ce mi-au auzit urechile dupa spectacol. Imi pare rau ca la NDT nu s-a umplut sala. Imi pare bine insa ca lumea de aseara nu s-a prezentat acolo. Ar fi fost ca Botezatu la NOFX.

Photo de aici.

6 comments:

Alexandra said...

mie mi-a placut maxim la Bejart. adica eu chiar am ramas impresionata de dansatori, coregrafie...
dar despre public... sunt de acord cu tine. eu am fost vineri si am exact aceleasi "sentimente" fata de cei prezenti. toate "doamnele" cu pretentii de mari vedete culturale si toate fufele de la facultatea de arte... am crezut ca innebunesc!
pe de alta parte, Caramitru statea pe jos langa mine :))

Sandra G said...

hahahaha! ce tare faza cu caramitru :)

si eu am fost impresionata de dansatori, foarte misto ei ca trupuri si executie a miscarilor... coregrafia in schimb nu mi-a placut si mi s-a parut ca i-a impiedicat sa si traiasca ce miscau ei acolo... degustibus :)

pacat ca n-ai fost la NDT... sper sa mai vina sa ai ocazia sa-i vezi :)

mouton sauvage said...

Spectacolul a fost conceput ca un curriculum al viziunii artistice a lui M. Bejart si este posibil ca din acest motiv sa ti se para neinchegat. El a fost totusi centrat in jurul iubirii, ca tema si a folosit niste mijloace de tranzitie de la o scena la alta destul de explicite. intr-adevar in comparatie cu spectacolul de acum 6 ani (cred) a fost sub asteptari. O explicatie ar fi ca atunci a folosit trupa de baza de la Paris si acum pe cea de la Laussane. Au existat in spectacol doi solisti din trupa de la Paris: Gil Roman si inca o solista care a interpretat rolul mortii in una din scene. Mais, Maurice Bejart c'est toujours Maurice Bejart.
Cat despre organizare, nu pot sa te contrazic.

Sandra G said...

Cred ca explicitul ala m-a deranjat pe mine :)

Cand am scris postul asta am incercat sa evit pe cat posibil sa fac pe criticul, pentru ca nu sunt... Ce am scris despre spectacol este felul in care m-a atins sau nu m-a atins pe mine... Singura scena care mi-a vorbit a fost cea cu paturile de spital. Si cred ca cele cateva scene care mi s-au parut prea "in your face" (gen aia cu moartea, aia cu 'faites l'amour, pas la guerre'...) mi-au marcat perceptia despre intregul spectacol...

Ma rog... Bejart c'est Bejart, cum spui si tu, dar ma asteptam la mai mult, chiar si fara sa vad spectacolul de acum 6 ani.

runbaby said...

http://www.hotnews.ro/articol_84856-Teatrul-National-si-a-batut-joc-de-spectacolul-Bejart.htm

Sandra G said...

bine ca a zis si cineva de la gazete de chestia asta... pe de alta parte, nu sunt de acord sa-i faca pe aia de pe scari nesimtiti, oamenii au incercat sa intre, retarzi sunt cei care i-au lasat... ma rog...