Friday, September 14, 2007

Learning

Caramida 1: Nu o sa uit niciodata prima ora de filozofie din clasa a 11a. Mlle. Audebeau, la cei probabil 25 de ani ai sai la vremea aia, a intrat intr-o clasa galagioasa care era pregatita sa nu o ia foarte in serios din cauza varstei.

In 30 de secunde dupa ce si-a pus geanta pe masa si a inceput sa vorbeasca, pana si mustele tacusera si ascultau cu gura cascata. Nu mai tin minte ce a zis, cert e ca a fost un intro genial despre realitate, perceptie si intrebari filozofice, super insightful, care m-a lovit in moalele capului. Tirada s-a incheiat cu "cand sunteti convinsi ca stiti cine si cum sunteti, ganditi-va doar la asta: in momentul asta voi nu va vedeti fetzele, ceilalti vi le vad". Atunci m-a lovit si in moalele sufletului si mi-am dat seama ca tocmai am cunoscut un om foarte important pentru viata mea.

Uitandu-ma in urma, Mlle. Audebeau este cea care mi-a deschis usa spre 80% din cine sunt acum.

Caramida 2: Aceeasi Mlle. Audebeau ne-a povestit despre JP Sartre. Alea cu existentialismul este un umanism, totul e alegere, suntem 100% responsabili pentru tot ce ni se intampla, chiar si pentru chestiile care par a fi externe si dincolo de abilitatea noastra de a le controla.

Au! Adica eu aleg tot? Adica n-am pe cine sa dau vina? Adica chiar daca se intampla ceva din exterior tot eu sunt responsabila de felul in care reactionez la acea chestie exterioara? F***! Pai atunci ar trebui sa fiu atenta la tot ce fac si la tot ce mi se intampla, nu?!

Si uite asa, pe la 17 ani sau cat aveam atunci m-am angajat fata de mine sa invat din experientele pe care le traiesc.

Acum... intrebare pentru oamenii care se intreaba "ce-ar trebui eu sa schimb ca sa castig meciul data viitoare?" in loc sa spuna ca i-a furat arbitrul, sau ca era terenul ud, sau mingea rotunda:

Mai tineti minte momentul, conjunctura, perioada in care ati inceput sa invatati din experienta? Imi puteti spune ce v-a invatat sa faceti tot posibilul pentru a va asuma propria viata?

Daca preferati sa-mi raspundeti pe mail, please do la pensee dot lutza at gmail dot com.

6 comments:

XanDerPaL said...

DA:)

Sandra G said...

ce da? :)

Anonymous said...

S-a intamplat destul de curand (se spune ca baietii se maturizeaza mai greu). Am ajuns la o concluzie nasoala care mi-o tot spunea bunica mea cand eram mic si urlam dupa nu stiu ce chestii pe care le vroiam.

1 Ai grija la ce iti doresti....
Abia acum la aproape 30 de ani am ajuns sa imi dau seama ca nu tot ce sclipeste e aur. E dureros sa iti inchipui ca un lucru pe care-l doresti cu ardoare se dovedeste a fi profund gresit. Sa vrei o casa la padure depare de oras, si subliniez DEPARTE, poate ca nu e cea mai fericita idee daca de felul tau esti o persoana citadina. Sa vrei un menage-a-trois poate suna foarte interesant pana in momentul in care nu mai esti interesant in ochii noului cuplu format in casa ta...
Si exemplele ar putea continua.

Asta e momentul in care am ajuns sa invat din mizerile pe care le produc... urata chestia asta cu invatarea experimentala.

Da poate ca trebuia sa cumpar pachetul ala de curs de la voi si sa ma fac un Elderer sau cum i-o fi zicand.

Te pup

I

Sandra G said...

Ouch... nu-mi inchipuiam ca e chiar atat de 'roz' situatia ta... sorry to hear that...

Cat despre a deveni Elder, chiar cred ca niciodata nu e prea tarziu. Stiu doua cazuri de oameni care la 50 de ani o "iau de la capat" si sunt foarte happy about it... femei ce-i drept :)

Asa ca... te astept la un curs - doua :)

Monica said...

ce noroc ati avut voi cu Mlle A. Noi am avut o tanti care intra in clasa si incepea sa spuna pe din afara din manual...cu cocoloase de hartie nu am dat, dar filosofie nu am invatat atunci:(

Sandra G said...

hehe, mlle. A era viatza! dupa ce a fost profa de filo la noi, a plecat in belgia dupa prietenul ei sa-l ajute impresariandu-i formatia de jazz. acum am gugalit-o si are agentia ei de impresariere :)