Friday, October 12, 2007

Aliati

Am primit de curand un forward din ala pseudo-filosofic, doar ca de data asta mi-a placut. Mi-a placut pentru ca era o punere in cuvinte a unei chestii in care chiar cred. Era vorba despre oameni care au supravietuit 9/11 din cauza unor maruntisuri care le-au dat programul peste cap. Unuia nu-i sunase alarma de dimineata, altul pierduse autobuzul, altul isi uitase nu-stiu-ce acasa si trebuise sa se intoarca din drum, altul se blocase in trafic pentru ca incepusera lucrari pe artera pe care mergea de obicei la birou...

Stiam teoria asta de mult, ca e o ordine in chestii si ca nimic nu e intamplator si asa mai departe. Mai mult decat atat, am si trait-o pe pielea mea la un moment dat (pentru cine tine minte povestea cu sticla de Angelli), dar zilele astea mi-am dat seama ca abia de curand am integrat pe bune filosofia asta si ca a devenit parte din atitudinea mea, nu doar una dintre teoriile destepte la care ader doar mental.

Daca ma uit in urma, multe dintre "accidentele nefericite" care pareau sa ma incurce erau de fapt un fel de aliati aparuti in viata mea exact atunci cand aveam nevoie de ajutor, dar eram prea preocupata de prostii ca sa-mi dau seama de asta. O durere sinistra de masea atunci cand ma lalaiam aiurea la un job care nu ma mai satisfacea a rezultat intr-o saptamana de stat in casa si tacut, timp in care am stat in sfarsit de vorba cu mine si mi-am dat seama ce am de facut. O indigestie de zile mari care m-a tinut la pat trei zile m-a ajutat sa-mi dau seama ca inghit prea mult...e chestii care nu sunt bune pentru mine :D. Accidentul de masina de vara asta m-a mangait usor pe cap aratandu-mi ca ma bag in prea multe proiecte si ajung sa ma maltratez asa cum acel camion mi-a maltratat aripa din stanga. Raceala magistrala din ultimele zile mi-a oferit somnul si linistea pe care mi le refuz de cateva saptamani bune.

Si lista ar putea continua... Ideea e ca "accidentele" se transforma in "aliati" atunci cand reusesc sa fac pasul acela inapoi si sa ma intreb "ok, what's in it for me?".

Nu stiu altii cum sunt... la mine e destul de simplu. Atunci cand eu n-am grija de mine, cand imi neglijez nevoi fundamentale, cand ma mint singura, cand ma las dusa de valuri care nu sunt de fapt ale mele, atunci tot eu ma trag de maneca. Subconstientul imi este cel mai bun prieten si are grija sa ma avertizeze ca imi bat joc de mine, sub forma unei raceli, a unei busituri, a unei glezne scrantite sau mai stiu eu ce.

Un om care poarta in el un virus contagios merge la film. Sala de cinema e plina. Cel putin 20 de persoane sunt expuse la acel virus. De ce doar 1 dintre ele se imbolnaveste? What's in it pentru acea persoana sa se imbolnaveasca tocmai atunci? Bine-bine, e mai sensibila, are sistemul imunitar mai la pamant decat ceilalti... tocmai asta zic si eu :) De ce tocmai atunci e mai sensibila si cu imunitatea mai varza, si nu cu o saptamana inainte, sau dupa?

Si acum, sondajul de opinie... Va invit sa va intrebati ce se intampla in viata voastra ultima data cand vi s-a intamplat ceva "nasol"... sau data viitoare cand va ia raceala sau durerea de masea, intrebati-va care e beneficiul pe care il aveti. Nu e vorba de optimism sau pozitivism aici, doar de introspectie si luciditate.

2 comments:

Laura said...

Am inteles ca era o invitatie la introspectie... simt totusi nevoia sa las si un comment. Si-anume ca si eu am blocata in casa de o raceala, incepand de miercuri seara. Si am racit asteptand patru ore in frig ca niste domni politisti sa binevoiasca sa "constate" ca un nene sau o tanti a plecat din parcarea din fata blocului, trecand prin masina mea... Deci masina avariata de un necunoscut, politie, nervi, raceala, stat in pat. Dar e prima oara dupa saptamani intregi cand ma simt odihnita duminica si totally fresh and ready to start a new week. :)

Sandra G said...

hehehe.... i sooooo know what you mean :) pai ce pot sa zic... insanatosire in ritmul care ti-e bun tie! :)