Wednesday, November 28, 2007

Kiwi facts #4: Generalitati

Ma intreba cineva la un moment dat cum de am rabdare sa citesc tot ce scrie pe Metropotam. Ii explicam ca citesc in diagonala si intru in detaliu atunci cand sunt informatii care ma intereseaza. Iata ca it pays off - azi, articol despre Noua Zeelanda. Un pic de istorie, un pic de geografie, un pic de antropologie, cateva poze... destul cat sa-mi reaminteasca cat de tare vreau acolo. Toate la timpul lor :)


Kiwi facts #1, Kiwi facts #2, Kiwi facts #3

Tuesday, November 27, 2007

Bunatate.org #2

Povesteam cu ceva vreme in urma de Random Acts of Kindness si de o mica intamplare ce a avut loc in ziua in care am descoperit site-ul. Imi amintesc periodic si de site si de acea intamplare, dar spre rusinea mea nu am mai provocat alte astfel de mici evenimente.

Pana saptamana trecuta... Lasam pietoni sa treaca pe zebra de la Elefterie, cand am vazut o batranica ce traversa ditamai bulevardul, fara sa se uite si in directia din care veneam eu. Am pornit foarte incet pentru a-i lasa timp sa treaca fara sa o sperii. Cand a ajuns in dreptul meu s-a oprit brusc, realizand ca nu se asigurase si din directia mea. Am oprit si eu, i-am zambit si i-am facut semn sa treaca. A zambit si ea larg, mi-a facut semn ca mersi si a trecut prin fata masinii mele. Am mai dat si eu din cap o data, continuand sa zambesc.

Batranica a venit la geamul din dreapta si a inceput sa-mi spuna ceva. I-am facut semn sa stea putin, am dat muzica incet, mi-am pus avariile si am deschis geamul. Am rugat-o sa repete pentru ca nu o auzisem.

Ea: Domnisoara, ce vigilenta sunteti! Eu nu va vazusem, noroc ca ati oprit dumneavoastra.
Eu: Nicio problema :)
Ea: Va multumesc mult, sa aveti o zi minunata!
Eu: [deja razand] Cu placere, doamna, o zi frumoasa si dumneavoastra!
Ea: Stiti ca e sarbatoare azi, d'asta ma grabeam, ma duc la biserica.
Eu: Da? Ce sarbatoare e?
Ea: Intrarea Maicii Domnului in biserica, vedeti ca e sarbatoare cu rosu, sa nu spalati!
Eu: Aham, ok n-o sa spal. Sarbatori fericite atunci!
Ea: Sanatate! La revedere!
Eu: La revedere!

Am plecat de acolo cu gura pana la urechi. Nu-mi vine sa cred cat de misto sunt interactiunile cu necunoscuti. Acum ca am scris povestea nu mai stiu al cui e random act of kindness... al meu ca am lasat-o sa trec si am ascultat ce avea de zis, sau al ei ca mi-a oferit un moment de umanitate intr-o perioada in care tanjesc dupa ele.


Bunatate.org #1

Aseara, la film

Mi s-a confirmat faptul ca baietii aia care fac trailere la filme sunt foarte tari si merita sa fie foarte bine platiti.

Am vazut cu cateva saptamani in urma un trailer la Across the Universe. Ne-am zis ca trebuie vazut. Aseara, inainte sa pornim spre cinema, am aruncat o privire scurta pe Rotten Tomatoes unde nu adunase decat vreo 50% si ceva critici pozitive... Neah, sunt astia fitosi, trebuie sa fie misto filmul, n-are cum... Ei bine a avut cum.

Nu pot sa spun ca e un film prost, pentru ca nu e tocmai prost, dar nici bun nu e si cu siguranta nu are nicio legatura cu trailerul pe care il vazusem. Pe de alta parte, la ce sa te astepti de la un film despre anii '60 rated PG13? Ne-am plictisit temeinic, noroc ca imaginile erau frumoase, cantecele Beatles foarte misto adaptate la musical, cate o aparitie scurta dar cu multe artificii de la Bono si Eddie Izzard... si cam atat.

In mare, m-am simtit ca in fata unui desen facut de un copil, neputand sa-l critic pentru ca o casa e cat un om si un caine e cat un copac, cu un soi de indulgenta dragastoasa pe care o ai in fata unei creatii infantile.

Monday, November 26, 2007

Jobul ideal #5

Cand ai o grupa de cursanti cum am avut noi saptamana trecuta la Sibiu. Am cunoscut oameni surprinzatori, deschisi, haiosi, plini de viata, care desi au un job foarte greu si frustrant, desi lucreaza la randul lor cu oameni nu tocmai usor de lucrat cu, gasesc undeva in interiorul lor resursele de a zambi si de a avansa cu succes peste barierele pe care le intampina.

Doresc lumii intregi ca dupa la fel de multi ani de lucru ca aceasta grupa sa-si pastreze energia si entuziasmul de a face ceea ce fac.


Jobul ideal #1, #2, #3, #4.

Din reader

Dupa o saptamana agitata, mi-am luat si eu weekend-ul trainerului (care in cazul meu inseamna o duminica si o luni de relaxare odata la doua saptamani) si am reusit sa mai trec prin reader sa vad ce a mai scris lumea. Vreau sa impartasesc trei lucruri care au ramas.

De la Seth Godin, "The 7% solution". Pe scurt si adaptat: sa presupunem ca lucrezi in imobiliare unde toata lumea are comisioane de 6%. Sa zicem ca hotarasti sa faci un ban in plus si incepi sa percepi un comision de 7%. Ce ar trebui sa faci pentru a atrage clienti si a-i fideliza in conditiile in care esti mai scump decat restul pietei? Ok, acum inchipuie-ti ce s-ar intampla daca ai face toate chestiile astea, dar ai continua sa ai comision de 6%? You'd be unstoppable...

Iata cat de simplu e sa gandesti premium si sa-ti surprinzi clientii. Nici nu stiu ce ganduri sa mai adaug pentru ca ideea este foarte self-explanatory :)

De la Manafu, "Life Browsing". Un inceput de teorie despre tinerii care o iau prin viata ca pe web, plimbandu-se in click-uri haotice, pierzandu-si usor atentia si interesul si schimbandu-si atitudinea de la un site la altul.

Total de acord. De fiecare data cand am incercat sa explic ceva cuiva si respectiva persoana nu parea sa inteleaga, am folosit mai multe metafore pentru a ilustra ideea. Metafora lui Manafu mi se pare foarte tare, pentru ca are deja in ea o multitudine de solutii posibile la problema cu pricina.
  • Cursuri de web -> "scoala vietii" care sa te invete cum te poti plimba dintr-una intr-alta si sa si ramai cu ceva cand inchizi calculatorul :).
  • Motoare de cautare -> instrumente (on-line sau nu) care sa-ti ofere raspunsuri valide in timp scurt.
  • Portaluri -> agregatoare de informatii care sa te ajute sa-ti structurezi informatiile.
  • Site-uri de networking -> intalniri cu oameni ca tine sau cu un pas inaintea ta, de la care sa obtii informatiile / indrumarea de care ai nevoie pentru a lua cele mai bune decizii.
Sau cum spuneam in comentariu, un spatiu si o comunitate care sa fie undeva intre "career days" si sponsorship-ul de la AA.

Dintr-un film apropiat de punctul 2, Mentorship.ro. Un proiect al celor de la Oricum, care reuneste profesionisti si tineri in cautare de orientare. Asta imi aminteste de diriga dintr-a 12 a care afland ca in sfarsit mi-am gasit si eu "calea in viata" m-a intrebat daca n-as putea sa vin la liceu sa le explic si copiiilor ca e ok sa nu stii ce vrei la 18 ani si ca cea mai proasta alegere pe care poti sa o faci e sa te iei dupa altii.

Imi plac oamenii care au idei si energia de a face ceva despre ele. Am sters din reader blogurile "depresive". Autorii lor au meritul de a avea o excelenta abilitate de a analiza ce nu e bine, dar am ajuns in stadiul in care nu mai vreau sa ma uit la mizerie ca fiind mizerie, ci un mare teren viran gata sa fie fructificat. Oi fi eu optimistul care isi cauta poneiul, dar pe cuvantul meu ca e mult mai fun decat sa ma joc de-a "80% din toate conversatiile din lume sunt negative".

Friday, November 16, 2007

Pui de c********: up-date

Later edit: mi-am dat traficul peste cap din cauza folosirii cuvantului cu "c", asa ca l-am cenzurat :) Se intelege despre ce e vorba daca dati click pe link-uri. Mersi de intelegere! :)

Pui de c******** merge foarte bine! Imi scriu copiii intr-o veselie si imi place de nu mai pot! Unii scriu si sa multumeasca dupa ce le-am dat idei, sau sa-mi spuna ca au spart profa cu ce c******** au scris pornind de la puiutzii mei :) Au fost si cateva mailuri de la mamici disperate si total perplexate in fata temelor odraslelor... Am primit chiar si primul meu "hate-comment", un domnisor nemultumit ca indraznesc sa dau doar idei, nu texte intregi. Foarte tare!

Ce mi-a placut cel mai mult a fost faptul ca saptamana asta, printre search-uri gen "c******** despre..." era un search ratacit care zicea "idei de c********". Get it? Adica undeva acolo in imensitatea web-ului romanesc, exista un kinderas care nu vrea sa faca copy+paste, ci cauta idei. Super tare!

Cine stie cunoaste ca i'm a sucker for feed-back, asa ca nu va sfiiti sa dati o tura pe blogul cu pricina si sa-mi mai ziceti cum vi se pare :)

Despre masini si alte cele

Dragi parteneri de trafic,

S-a dovedit stiintific faptul ca ale voastre claxoane isterice nu fac sa avanseze traficul mai repede. Dar asta stiati deja... Ce pareti a nu sti, este ca nu aveti cu totii geamuri fumurii, astfel incat tot Bucurestiul va poate vedea cand va scobiti in nas si cand nu puneti mana la gura cand cascati. De asemenea, chiar daca aveti masini temeinic antifonate, atunci cand geamul este deschis partenerii de trafic va aud injurand. Care nu se face.

Dragi parteneri de trafic care sunteti si fumatori,

Este foarte urat sa aruncati chistoacele de tigari pe geam. Vorbeam la un moment dat cu un sofer fumator care zicea ca face acest gest pentru ca daca isi stinge tigarile in scrumiera i se impute masina. Stimabile si alti stimabili, va asumati faptul ca va put hainele, mainile, parul si gura a tutun, asumati-va si putitul masii. Eu apelez la minunatul nisip parfumat pentru scrumiera de la Bam Boo - costa 5 roni si este foarte eficient. Do it!

Si pentru ca "a spoonful of sugar helps the medicine go down", iaca site cu info utile despre traficul din Bucuresti, inclusiv livecam-uri plasate in zone critice ale orasului si harta cu lucrarile majore care ne incurca vietile si ne mananca timpul.

Enjoy!

Monday, November 12, 2007

Dati cu orez!

Super campanie umanitara! FreeRice este un site in care user-ul spune ce inseamna un cuvant si pentru fiecare raspuns corect Natiunile Unite dau 10 boabe de orez undeva in lume unde se moare literalmente de foame.

Eu am strans 1,500 de boabe si imi propun sa ma joc macar cate 10 minute pe zi. Pe langa motivele evidente de a face asta, am mai aflat si cuvinte noi sau m-am simtit foarte bine despre cate cuvinte stiu deja :)

Foto si link via e-nsider.

Success story din Busteni

Ca tot se plange Marie ca ne plangem si geme blogu' de posturi despre customer care din ciclul "asa nu", vreau sa scriu cat inca e proaspata despre o experienta foarte "asa da".

Din motive obiective, eram sambata dimineata pe la 8.00 12 oameni in cautarea unei cazari. S-a gasit Pensiunea Onix, situata fix langa Primarie, vizibila din DN.

Este bestiala! Super curat, camerele sunt mari, paturile asijderea, super dragut decorat, dus cu hidromasaj, pilote usoare si calduroase... super tare! Camera e 100 de roni, apartamentul 130. Cred ca am fost atat de entuziasmata pentru ca daca vezi Pensiunea Onix de afara, parca nu te prea invita... Dar odata ajunsi inauntru a fost clar ca nu aveam practic cum sa nimerim mai bine.

Asa ca enjoy!

Friday, November 09, 2007

Ce frumooooos! :)

Una dintre chestiile pe care credeam ca n-o sa le am niciodata este intalnirea de 10 ani de la terminarea liceului. Acu' un an si un pic, am reusit sa o am intr-un format absolut genial: Paris, doar colegii cu care am avut ceva de discutat si cu care am descoperit cu placere ca inca mai am.

Scoala si liceul meu au avut o particularitate care la vremea respectiva mi se parea foarte neplacuta. Anul trecut am descoperit cat de tare a fost de fapt. Colegii mei erau in mare parte copii de expati. In afara de 3-4 care mi-au fost alaturi in cei 9 ani petrecuti acolo, restul stateau 2-3 ani, dupa care plecau pe alte meleaguri. La reuniunea de anul trecut, asta a insemnat vreo 30 de oameni din aceeasi generatie, dintre care multi nu se cunosteau intre ei, avandu-ne ca liant pe noi astia care am parcurs tot traseul la Bucuresti.

3 povesti bune de film.



Virginie e cea mai buna prietena a mea de prin clasa a 10-a. Dupa viata agitata si total fashion la Paris, s-a retras la Annecy cu iubirea vietii ei, cu care s-a casatorit vara asta. Ea a fost fan mov inaintea mea si inca mai am pe undeva biletelele existentiale pe care le schimbam la ora de mate sau de fizica.







Caroline e cea mai buna prietena dintr-a 11-a si a 12-a. S-a indragostit iremediabil de Manu (coleg de scoala cu un an mai mic ca noi) candva inainte de bac si sunt impreuna de atunci. Anul trecut au facut si un bebe.











Pe Seb il stiu dintr-a 3-a. Imi place sa cred ca noi doi am fost starurile clubului de teatru al liceului in ultimii 3 ani de liceu :). Ioana e cu 3 ani mai mare ca noi, iar ei doi se iubesc de cand eram eu printr-a 10-a cred. S-au casatorit super idilic la Iasi dupa ce a terminat si Seb liceul, iar de o luna si ceva au si ei un bebe. Ultima data cand au venit in Romania m-au invatat sa joc bowling :)

Sa-mi traiti cu totii, ma bucur ca v-am cunoscut si ca inca ne cunoastem!

Thursday, November 08, 2007

Wanted: Sales Support

Iar angajam! Pentru cine nu ne stie, suntem Grupul Trend Consult. Ne ocupam cu training si consultanta, si suntem crème de la crème pe piata de training din Romania.

Avem si un anunt "serios" pe bestjobs, care reformulat la o cafea ar suna asa:

Mai vrem pe cineva care sa prospecteze piata si sa genereze lead-uri pentru vanzari, sa faca follow-up la campanii de marketing, sa puna oferte cap la cap, sa ne asiste consultantii in relatia cu clientii, sa se joace cu CRM-ul si sa ofere suport (adica sa se joace cu noi) la evenimentele mari pe care le organizam.

Viitorul nostru coleg ideal va avea people skills de mare angajament, va sti sa scrie si bine si frumos, si in romana si in engleza, va fi fan detalii si foarte organizat de felul lui / ei. Ah, si evident, va sti sa umble cu PC-u'.

Acum, ca de la o pensée-lutza la cititorii sai, va zic sincer ca mediul de lucru e foarte tare. Suntem relaxati, pusi pe mistouri, stim sa ne ajutam unii pe altii cand e cazul, iar business-wise, suntem pe val :)

Asa ca ziceti si la prieteni, iar daca va tenteaza, dati cu CV-u' si scrisoarea de intentie aici.

Tuesday, November 06, 2007

Introducing: e-nsider


Tudor are un proiect nou. Il cheama E-nsider si e un blog cu tot felul de gizmo-uri si gadgeturi. Arata foarte prietenos, iar cu post-ul asta m-a cucerit forever.

Spor pisi, sa-ti mearga cum vrei tu! :)

Ce inseamna sa dormi ca un prunc...

Acum cateva luni, am inteles de ce weekend-ul are doua zile. Pentru ca pur si simplu corpul are nevoie de ele ca sa-si revina. Dupa ce am tras niste multe saptamani cu weekend-uri muncitoresti, sau doar pe jumatate relaxante, am ajuns la concluzia ca atunci cand datoria ma cheama la curs sambata, respectul de mine cere lunea libera pentru recuperare.

Zis si facut, super party la intoarcere sambata seara, somn aproape non-stop duminica si luni. Azi dimineata m-am trezit cu o energie care aproape ca m-a speriat. Eram - si inca sunt! - fresh, vesela, pusa pe sotii, zambitoare si gata sa mut munti. M-am oprit sa-mi iau niste flori si mancare sanatoasa pentru pranz. Am ajuns la birou si am intins mana din reflex catre cafetiera, dandu-mi seama in ultimul moment ca daca beau si cafea, iepurasul Duracell scrie pe mine :D Asa ca mi-am turnat un pahar cu lapte in loc.

Prima chestie pe care am gasit-o in reader a fost un articol pe latrecut, care mi s-a parut absolut genial. Un domn care demisioneaza din functia de Adult si care vrea sa creasca Mic. Post-ul este scris cu o gingasie fantastica si cu energia copilului care nu a invatat inca sa se resemneze in fata nedreptatii.

Da! Anul asta se poarta joaca. Terminati cu prostiile si sa ne vedem cu bine in curtea de re-creatie :)