Saturday, December 29, 2007

2007-2008

In seara asta plec la Budapesta de Revelion. Suntem vreo 20 care plecam impreuna sa-l vedem pe Palotai in A38 si probabil ca ne vom aduna vreo 100 de cunoscuti / cunostinte in locanta cu pricina. Abia astept! Se anunta cateva zile foaaaaarte interesante...

Vorbind cu o prietena mi-am dat seama ca au trecut niste ani buni de cand am uitat de micile ritualuri de sfarsit de an, poate pentru ca au fost niste ani foarte agitati. Pentru ca 2007 a fost absolut genial pentru mine, vreau sa-mi reiau bunele obiceiuri de a trage linie si a face planuri. Here goes...

2007
- M-am dres la cap! desigur, nimeni nu e niciodata total zen, dar anul asta pot spune ca mi-am incheiat o gramada de "socoteli interioare" astfel incat sunt fundamental bine. La revedere drame, traume, bocete si nervi existentiali! Varful piramidei (stiti voi care) se vede foarte limpede si arata foarte bine :)
- Oameni vechi si oameni noi - subiectul asta merita un mare post in sine... Oamenii vechi s-au cernut, astfel incat a ramas crema. Au aparut oameni noi care au gasit cai foarte rapide spre sufletul meu si care sper sa ramana aproape in 2008 :)
- Mi-am gasit vocatia! Daca mai era vreun dubiu, anul asta mi-a fost cel mai clar posibil ca fac lucrul care ma implineste si care ma ajuta sa cresc si pe care vreau sa continuu sa-l fac muuuulti ani de acum inainte.
- El... nu am intrat niciodata in detalii pe tema asta si nici nu voi incepe acum, dar voi povesti un gand care sa dea o idee despre cam cat de bine a fost, e si va mai fi... Povestea nu stiu cine despre nu stiu ce cuplu care sarbatorea 60 de ani de casnicie. M-am gandit ca noi ne stim de 6 ani, suntem impreuna de 4 si ceva si ca 60 de ani impreuna ar insemna de 10 ori pe atat... Mi-a inflorit cel mai mare zambete pe buze la gandul ca "uau, ce de timp mai avem, ce de lucruri putem face in tot acest timp!".
- Spiritual, anul asta am renascut. Am descoperit lucruri despre mine si despre lume care mi-au dat o perspectiva cu totul noua si imensa. A fost doar inceputul, abia astept continuarea :)

2008
- Casa noua. Vreau sa ma mut intr-un spatiu in care sa am loc sa cresc.
- Job. Vreau cel putin un gig in afara tarii, si cel putin inca un curs la portofoliul de dezvoltare.
- Travel. In mod ideal vreau sa-mi petrec una dintre vacante in Noua Zeelanda. Daca nu va iesi asta, vreau un loc gen India, sau China sau Japonia...
- Proiecte extra-job. Vreau sa ma implic in ceva care sa mai atraga niste energie din job. Iubesc ce fac, e minunat, dar simt nevoia sa-mi canalizez niste energie "lucrativa" si in alta directie. Exista deja 2 idei, ne auzim cu detalii in ianuarie :)
- Fumatul ucide, asa ca pana la 1 februarie voi deveni nefumatoare.
- Poze. Vreau un aparat foto si sa am mult mai multe poze decat am avut in 2007.
- Getting Things Done - un sistem de time management de care sa ma tin. Am prea multa treaba si prea multa energie ca sa-mi permit sa pierd timp.
- Sport. Am pierdut kilele care ma impiedicau sa ajung pana la o sala, nu mai am nicio scuza sa le pierd si pe urmatoarele... :P

Acestea fiind scrise, ma duc sa-mi fac bagajele. Ne vedem in 2008! :)

Wednesday, December 19, 2007

3 Feet Smaller la Bucuresti

Da! E pe bune! Pe 9 februarie la Fabrica!

Yay!

Help someone

Primit pe mail:

Tuesday, December 18, 2007

Amintiri

De fiecare data cand cineva ma intreaba "ce mai faci?", raspund ce raspund si ma intreb de ce nu dau raspunsuri mai sincere, cum ar fi "imi traiesc visele", sau "ma fac fericita in fiecare zi", sau "ma bucur de ce si cu cine fac".

Pentru fostii depresivi, cred ca fericirea are alt gust decat pentru restul oamenilor. Dupa ce te-ai cunoscut at your worst, dupa ce ai trait starea aia in care nimic nu face sens si orice stimul scoate ce-i mai rau si urat din tine, dupa ce ai fost leguma si nu te-ai implicat cu adevarat in nimic, orice activitate fiind un chin si o corvoada, cand esti fundamental bine esti si mandru de asta.

Toate astea au fost de mult, au trecut multe ape pe sub multe poduri de atunci. Insa depresia nu se uita. Amintirea ei e ca o cicatrice, iar cicatricele sunt un lucru bun din cel putin doua motive. Le porti cu mandrie pentru ca arata ca ai trecut printr-o experienta care nu te-a daramat, ci te-a facut mai destept si iti amintesc de faptul ca nu esti infailibil, ca propriul tau corp sau propria ta minte iti pot juca feste si ca o parte din tine trebuie sa ramana mereu vigilenta pentru a te trage de maneca atunci cand este cazul. Cum zice Salome, "o sa mor cu ranile mele, nu din cauza lor" :)

Dimineata ma trezesc zambind. Ma duc la munca cu pasiune si placere, iar neajunsurile inerente oricarui job nu sunt mai mult decat niste urme de praf care nu fac cizmele preferate sa fie mai putin preferate. Ma intalnesc cu oameni care inseamna lucruri pentru sufletul meu, care ma stimuleaza emotional, mental si imi ridica nivelul de energie. Cand trag linie la sfarsitul unei saptamani, plusurile sunt mult mai multe decat minusurile. Si e al naibii de bine!

Da! Ma laud! Sunt mandra de mine, frate! :) De cand eram mica vroiam sa schimb lumea. Acum ca am schimbat-o pe a mea, simt ca pot sa o schimb si pe a altora, iar asta imi da un feeling de nedescris.

Friday, December 14, 2007

Jobul ideal #6

Cand esti racit cobza, cu oboseala aia apasatoare de sfarsit de an si pre-vacanta si totusi te trezesti instant de dimineata, mergi cu zambetul pe buze la munca si cand afara ploua si soferii sunt at their worst, si la sfarsitul zilei pe langa bucuria si satisfactia trebii bine facute, inca mai ai energie sa schimbi o vorba cu prieteni, sa gatesti cu El, sa mai savurezi si un film si, si, si, si!

Yay! Imi place ce fac si imi place ca fac ce fac! :)


Jobul ideal #1, #2, #3, #4, #5.

Monday, December 10, 2007

Scurt si la obiect

De cand locuiesc in blocul meu, nu cred ca a existat luna in care sa nu fie vreo defectiune de vreun fel la apa calda sau rece. In 50% din cazuri, nu s-a afisat niciun anunt la avizier care sa zica de cand pana cand si de ce. De fiecare data cand am vorbit cu administratorul sau cu presedintele asociatiei de locatari am primit acelasi ridicat din umeri al sclavului comunist, pe modelul "nu noi, de la punctul de termoficare, n-avem ce sa facem".

Acuma... eu imi imaginez ca mizeria mea de bloc are o mizerie de contract cu mizeria de furnizor de caldura. In baza mizeriei de contract, refuz sa cred ca nu exista ceva ce se poate face pentru ca mizeria de furnizor sa nu ma mai lase o zi intreaga fara caldura si apa calda, in mijlocul lunii decembrie, fara nicio idee de cand se va remedia situatia...

Asadar, intrebare pentru voi si / sau cunoscutii vostri mai cunoscatori decat mine: unde scriu? pe cine dau in judecata? ce pot sa fac? help!

De weekend

A fost un weekend absolut bestial. Daca mi-ar fi zis cineva acum un an sau doi ca voi face toate chestiile pe care le-am facut si ma voi simti minunat, ii ziceam ca nu e sanatos la capul lui.

Vineri seara a fost L'Orchestre de Roche in Office. Locul este foarte misto, lumea cam de plastic, dar nici pe departe pe cat de rau ma asteptam. Baietii au cantat fenomenal de bine si au reusit sa creeze in capul meu o atmosfera estivalo-tropicala de toata splendoarea. Sunt cu ochii pe ei, nu vreau sa mai ratez niciun concert!

Dupa a fost TRG si Seb in Web unde vibe-ul de aniversare m-a tinut in priza pana pe la 5 dimineata, ora numai buna de mers in vizita si schimbat inca niste vorbe cu oameni de suflet.

Sambata m-am trezit si am dat o fuga la chinezescul de pe Grivitei, sa ma mai vada si tata la fatza. Se mananca genial acolo, a se merge cu incredere! Dupa o scurta digestie ne-am adunat sa mergem la Sofa Surfers. Nu stiu de ce ma asteptam la cu totul alt gen de muzica, asa ca nu mi-a intrat concertul ca altora, dar nu neg ca baietii sunt foarte tari. Un fel de Massive Attack meets Skunk Anansie. Am plecat din Fabrica in Embryo (alt loc in care nu credeam ca voi calca vreodata) unde ne-am zbantuit pana s-a aprins lumina si ne-au trimis acasa.

Ieri am stat la gura sobei, cu clatite si Ashes & Snow, IceTea cu mar si scortisoara, prieteni si voie buna.

Acum stau la birou, amortita de frig, incercand din rasputeri sa ma concentrez la munca fara sa visez la canapea, paturica si compania lui Orson Scott Card pana s-ar trezi si El.

Nu de mult, a fost o perioada de apatie in care nu credeam ca o sa mai gasesc energia de a face atatea lucruri in doua zile si un pic. Aseara dupa ce au plecat musafirii am facut o mica recapitulare a ultimelor saptamani si mi-am intins un mare zambet pe chip, la feeling-ul ca sunt la inceputul unei perioade in care voi face multe, si work si fun. Exact ce aveam nevoie la "puntea dintre ani" :)

La mai mult si la mai mare!

Sunday, December 09, 2007

Joaca de copil

Acum cateva zile, plecam de acasa intr-una din scurtele pauze de ploaie. Era chiar un pic de soare, timid, printre norii cetosi, o lumina foarte frumoasa, aerul curatat de ploaie si numai bun de inspirat cu nesat.

In fata mea pe alee, o mamica impingea un carucior. Mi s-a parut foarte misto ca acea "copertina" sau cum-i-o-zice a carutului era rabatabila, astfel incat copilul putea vedea si in laterale, si in spate, si in sus. Copilul in schimb era total absorbit de o jucarie. O chestie din aia de plastic, colorata, cu multe butoane care fac multe sunete. Si in momentul ala m-am intristat un pic... De ce sa-ti petreci copilaria in plastic? Mie mi-a trebuit cel putin un an intreg sa reinvat sa ma uit la pomi, sa ascult vantul, sa ma bucur de atingerea unei petale de flori. De fiecare data cand aveam impresia ca o regina noptii imi zambea, ma gandeam ca ma bucur ca un copil... Dar cum se (sau nu se) bucura un copil de o biata floare cand lumea lui e acoperita de plastice mari si colorate, care mai si canta pe deasupra?

As vrea sa fac o linie de jucarii naturale... Stiu ca sunt o mie de motive asa zis stiintifice sau medicale pentru care o jucarie de lemn nu e ok (ca o roade copilul si ii intra aschii in gingii, ca e mediu de party pentru bacterii si mai stiu eu ce). Dar sunt la fel de multe motive pentru care curentul asta de a tine copiii intr-un glob steril de sticla si plastic este la fel de daunator.

Murdaria e buna frate. Ia-i un buchet de flori copilului si lasa-l sa faca ce vrea cu ele, sa le rupa, sa le manance, sa faca baie in ele. Ia-i jucarii din materiale organice, chiar daca nu arata la fel de sexy ca ultimul Nemo din plus de la Carrefour. Lasa-l sa se joace cu caini si pisici, sa-i pupe pe bot si sa se tavaleasca cu ei in iarba.

Dar inainte de astea, du-te in parc, aseaza-te pe o banca si uita-te in jur. Fa abstractie de oameni si incearca pentru un moment sa te uiti cu adevarat la copaci, la flori, la tufisuri, la vrabii si porumbei. Uita-te la ele pana ajungi sa simti ca tu esti pe teritoriul lor si nu invers. Dupa ce ca ne batem joc de el prin felul in care se construieste viata si "civilizatia" nostra, putem sa ne luam 5 minute din zilele noastre supra aglomerate si sa le privim "pe bune", nu doar in treacat. Si in loc sa invatam copiii sa devina dependenti de plastic, sa invatam de la ei sa radem din suflet pentru ca ne-a gadilat o raza de soare.

Saturday, December 01, 2007

Ashes and Snow

Ii multumesc lui Sorin datorita caruia am ajuns la Gregory Colbert.

Opriti-va acum din ce faceati, asezati-va cat mai comod, puneti-va castile pe urechi si uitati-va la asta.



Eu nu mai am cuvinte...