Sunday, December 09, 2007

Joaca de copil

Acum cateva zile, plecam de acasa intr-una din scurtele pauze de ploaie. Era chiar un pic de soare, timid, printre norii cetosi, o lumina foarte frumoasa, aerul curatat de ploaie si numai bun de inspirat cu nesat.

In fata mea pe alee, o mamica impingea un carucior. Mi s-a parut foarte misto ca acea "copertina" sau cum-i-o-zice a carutului era rabatabila, astfel incat copilul putea vedea si in laterale, si in spate, si in sus. Copilul in schimb era total absorbit de o jucarie. O chestie din aia de plastic, colorata, cu multe butoane care fac multe sunete. Si in momentul ala m-am intristat un pic... De ce sa-ti petreci copilaria in plastic? Mie mi-a trebuit cel putin un an intreg sa reinvat sa ma uit la pomi, sa ascult vantul, sa ma bucur de atingerea unei petale de flori. De fiecare data cand aveam impresia ca o regina noptii imi zambea, ma gandeam ca ma bucur ca un copil... Dar cum se (sau nu se) bucura un copil de o biata floare cand lumea lui e acoperita de plastice mari si colorate, care mai si canta pe deasupra?

As vrea sa fac o linie de jucarii naturale... Stiu ca sunt o mie de motive asa zis stiintifice sau medicale pentru care o jucarie de lemn nu e ok (ca o roade copilul si ii intra aschii in gingii, ca e mediu de party pentru bacterii si mai stiu eu ce). Dar sunt la fel de multe motive pentru care curentul asta de a tine copiii intr-un glob steril de sticla si plastic este la fel de daunator.

Murdaria e buna frate. Ia-i un buchet de flori copilului si lasa-l sa faca ce vrea cu ele, sa le rupa, sa le manance, sa faca baie in ele. Ia-i jucarii din materiale organice, chiar daca nu arata la fel de sexy ca ultimul Nemo din plus de la Carrefour. Lasa-l sa se joace cu caini si pisici, sa-i pupe pe bot si sa se tavaleasca cu ei in iarba.

Dar inainte de astea, du-te in parc, aseaza-te pe o banca si uita-te in jur. Fa abstractie de oameni si incearca pentru un moment sa te uiti cu adevarat la copaci, la flori, la tufisuri, la vrabii si porumbei. Uita-te la ele pana ajungi sa simti ca tu esti pe teritoriul lor si nu invers. Dupa ce ca ne batem joc de el prin felul in care se construieste viata si "civilizatia" nostra, putem sa ne luam 5 minute din zilele noastre supra aglomerate si sa le privim "pe bune", nu doar in treacat. Si in loc sa invatam copiii sa devina dependenti de plastic, sa invatam de la ei sa radem din suflet pentru ca ne-a gadilat o raza de soare.

4 comments:

len said...

E oricum odios sa traiesti in plastic, sa mananci din plastic, sa bei din plastic sau sa stai inghesuit in cutiute puse unul peste altul.

Sandra G said...

de acord...

len said...

Trebuie schimbat de undeva, si cum cu cutiutele mai greu recomand pt inceput o turta :)

Sandra G said...

chiar ma miram ca in commentu' anterior nu linkuisei la tine... imi pari foarte consecvent :)