Wednesday, January 30, 2008

Armonie

Saptamana trecuta, povestea Tudor despre o revelatie pe care a avut-o el la innot... ceva de genul ca atunci cand incepi sa inoti te lupti cu apa, te chinui sa te misti corect, sa te tii la suprafata, sa inaintezi mai repede... ma rog, ca in general te chinui. In momentul in care intelegi ca apa e prietenul tau si incerci sa te armonizezi cu ea, devii una cu marea/piscina/raul/lacul si totul devine mult mai usor: miscari fluide si frumoase, obosesti mult mai greu si te simti mult mai bine. Mi-am dat seama mai de mult ca faceam lucrul asta instinctiv, vazand diferenta intre cum bat eu apa si cum o bat altii, mai putin "armonizati" cu Marea Neagra :)

Asa vreau sa ma misc prin tot ceea ce fac, in armonie. Vreau sa stabilesc o relatie de bunavointa si/sau prietenie cu toate mediile prin care ma misc: cu apa, cu aerul de acasa, de pe strada sau de la birou, cu traficul din Bucuresti, cu perspectivele diferite ale altor oameni, cu obiectivele mele, cu partile din mine care nu sunt intotdeauna de acord cu ce zice "vocea intai" din capul meu... si tot asa.

Cred ca pentru a obtine acest lucru, voi avea nevoie de un amestec de energie, calm, punctele 20 la 24 din chestiile alea de imbunatatit la mine despre care ziceam, dorinta de a nu mai pierde timp cu detalii si de a ma bucura de big picture.


Ati cunoscut vreodata un domn care acordeaza piane? E un proces fascinant: isi da cu diapazonul de genunchi pana nimereste si pe coarda LA-ul perfect, dupa care ia fiecare sfanta coarda in parte (si sunt muuuuuulte!) si le armonizeaza cu acel LA perfect.

Zicea cineva ca oamenii se impart in acordori si dezacordori. Primii sunt cei in acord cu realitatea, ceilalti in dezacord. Mie imi place mai mult metafora cu pianul, asa ca spun ca primii sunt cei care reusesc sa se acordeze la LA-ul care ii inconjoara (caci ala e dat de diapazon, nu ai cum sa-l schimbi), iar ceilalti sunt ca DO-ul ala care parca iti strica toata gama pentru ca nu suna tocmai cum trebuie...

Si pentru ca nu am uitat de unde am pornit cu acest post, cred ca undeva in ultimul an s-a produs in mine switch-ul definitiv de la dezacordor la acordor... Hai cu armonia, ca suna prea bine!

8 comments:

tudor said...

pacat ca tudor e tot racit si nu mai ajunge sa faca armonia decat cu paharu de apa si nurofenu'...multumesc pentru instantaneu de faima, sandra
:P

Sandra G said...

hehehe, las' ca-ti revii tu :)

len.ro said...

Armonia e un subiect delicat. Inseamna liniste si brownies facute in casa. Nu prea e consum in armonie si asta cam supara. Cum ramane cu armonia intre armonie si dezarmonia?

Sandra G said...

Hah! Eram sigura ca cel putin cineva ma va citi asa... Nu despre liniste si brownies vorbesc, ci exact despre echilibru, despre faptul ca si balamucul e parte din armonia universala si odata ce il accepti si nu i te mai impotrivesti e mult mai simplu. Deci o contraire, mon cher, pentru mine armonia inseamna o seara in care balamucul si linistea ies impreuna la party si se joaca frumos cu toti copiii :)

len.ro said...

Atunci e foarte, foarte bine :) Armonia sa-ti accepti dezarmonia.

Sandra G said...

hehe, cam asa ceva :)

George - Silviu Enea said...

Imi place acest blog, si, ca tot veni vorba de armonie, te invit sa treci si pe la mine, pe blogul rEvolutia Interioara, care-l gasesti la adresa:

http://georgeenea.blogspot.com

Pe curand, numai bine! :)

Sandra G said...

Multumesc de comentariu si link! Te-am vizitat... foarte interesant :) Sunt fascinata de viteza cu care cei "ca noi" se intalnesc in ultima perioada...

Pe curand, sunt convinsa! :)