Monday, March 31, 2008

Soundtrack

Nu, nu si nu, n-ai cum sub nicio forma sa lucrezi cu creierul cand asculti Underworld, Chemical Bros, Moloko, sau orice alte chestii care imi vin in last.fm azi.

Ce inseamna dom'le sa te inveti cu zbantuitul sistematic la final de saptamana, dupa care sa stai un weekend in casa si dupa cateva ore la birou incepi sa tremuri si nu mai ai stare :D

Ma duc sa invart de poi-uri si sa-mi revizuiesc soundtrack-ul zilei de azi.

Bunatate.org #3

Sambata dupa amiaza. Oras jumate pustiu - jumate buimacit de simulari de summit. Sandra pe calea Floreasca, intorcandu-se din Pipera spre DT. In statia de langa Spring Time, 2 doamne. Autobuz oha in spate, caci de acolo veneam.

Am tras pe dreapta, am deschis geamul si le-am zis ca merg pana la Stefan cel Mare si ca am masina goala, daca nu vor sa vina cu mine.

Pauza si priviri uluite. "Eh, nu, lasati, nu va deranjati" - erau impreuna, mama si fiica.
Eu insist: "sa stiti ca nu e niciun deranj, oricum merg in directia aia, iar dumneavoastra probabil ca mai aveti de asteptat pana sa vina un autobuz".

Mama se uita la fiica: "zi tu, ce facem? mergem cu domnisoara?". Fiica mai avea un pic si izbucnea in ras. Ridica din umeri. "Bine, hai".

In masina, discutia despre unde merg ele si ce-i cu mine de fac din astea. Le-am zis ca pur si simplu daca eram in locul lor mi-ar fi placut sa-mi economiseasca cineva 10 minute si ca d'asta le-am luat. Fiica a spus ceva de genul "la inceput am crezut ca e ceva neinregula...".

Le-am lasat in dreptul Spitalului de Urgenta si am facut dreapta spre Victoriei. M-a coplesit un zambet cat mine de mare. Facutul de lucruri dragute da un natural high foaaaarte tare! :)


Bunatate.org #1, Bunatate.org #2

Sunday, March 30, 2008

Girly days #2

Dupa esecurile cinematografice rasunatoare de acu' cateva zile (Girly days #1), am reusit sa o nimeresc maxim!


Lady in the Water (Doamna din apa) - cu Paul Giamatti si multi altii

Un basm dragut, despre o nimfa a apelor venita sa ajute omenirea in declin si cativa oameni cu care intra in contact, ale caror vieti sunt evident schimbate de intalnirea cu ea. Foarte dragut, interesant filmat si mi-a dat un pic senzatia pe care o am cand incerc sa rezolv puzzle-uri din alea gen Agatha Christie. De vazut intr-o zi in care nu va simtiti deosebit de pretentiosi in materie de filme.

The Fountain (Fantana) - cu Hugh Jackman si Rachel Weisz, de Darren Aronofsky (as in Requiem for a Dream)

Povestea unui domn, prins intre perioade/dimensiuni/epoci, care cauta Copacul Vietii pentru a salva doamna. Clasicul hubris si consecintele sale.
Acuma... Aronofsky e cel putin ciudat. Requiem for a Dream mi-a placut dincolo de la nebunie, din Pi n-am inteles nimic, dezamagire totala. The Fountain e undeva intre... E misto realizat / filmat etc. A reusit sa-mi transmita faptul ca a avut o idee foarte misto cu un trip maxim, dar nu a reusit sa mi-o comunice pana la capat. In acelasi timp, il suspectez putin de genul ala de revelatie care tie ti se pare echivalentul descoperirii focului, dar toti prietenii iti explica ca au fumat-o de mult si ca nu e mare smecherie.
Ma rog... de vazut la un moment dat, zic eu.


Mi-e dor sa vad un fantasy de talia lui Neverending Story, sau LOTR, sau Labyrinth... De ce nu se mai fac? :(

Saturday, March 29, 2008

Earth Hour

I did it! Stins lumina, scos tot din priza, stins laptop, stins telefoane mobile. Am aprins niste lumanari si am stat. M-am relaxat, m-am gandit, mi-am golit mintea, m-am mai gandit un pic, si la Pamant, si la mine, si la prieteni, si la familie, la trecut, la viitor, la cate si mai cate.

Cand m-am ridicat sa ma uit pe geam, Drumul Taberei era ca un pom de Craciun. Multa lume acasa, umbre pe la ferestrele luminate, destul de multe masini pe strada, iese lumea in oras. Din mica mea oaza de liniste si intuneric, am simtit orasul ca atunci cand ma intorc dupa o saptamana de stat la mare, agitat si vibrand, fara sa stie nici el de ce. M-am uitat la ceas, asteptandu-ma sa fie vreo 8.30... era 8.55, nu am simtit ca a trecut o ora.

Concluzia?

Pai in primul rand, vizitati site-ul oficial. E impresionant sa vezi ce inseamna miscarea asta si sa simti ca ai facut sau ca poti face parte din ea.

In al doilea rand, daca la anul nu se misca nimeni sa faca eveniment cu ocazia asta, ma misc eu :)

In al treilea rand, m-am hotarat sa tin Earth Hour in fiecare luna. Si nu, nu int-o luni dimineata de la 10 la 11 cand oricum nu sunt acasa si e lumina... In fiecare luna, intr-o sambata, intre 8 si 9. Fix ce vorbeam azi cu John: de ce sa astept sa ne organizam cu totii, cand pot sa fac eu bine acum?



Later edit: am aflat ca exista site oficial si in varianta RO, aici.

Friday, March 28, 2008

Girly days #1

... si zic "#1" pentru ca presimt ca o sa mai am lucruri de zis pe tema asta :)

El a plecat din Bucuresti aseara, se intoarce marti. Prima chestie pe care am facut-o aseara? M-am dus glont la shopul de inchirieri dvd din cartier si am pornit un "sirop spree" :)

No Reservations (Fara rezervari) - cu Catherine Zeta-Jones si yummy Aaron Eckhart

Ea super bucatareasa obsesiv-compulsiva, el golanul artist cu suflet de fapt sensibil, el pune ochi pe ea, ea o arde inabordabila si aroganta, el reuseste sa treaca de exteriorul ei neprietenos si ce sa vezi, e iubire adevarata, dupa ce trec de clasicul obstacol "vai, ne-am certat, de fapt nu ne potriveam" pentru a-si da seama ca vor sa ramana impreuna. Yay!


License to Wed (Permis de casatorie) - cu the master of disaster Robin Williams, Mandy Moore si un domn pe care nu-l stiam

El vrea o nunta nu stiu unde, ea vrea in biserica unde s-au casatorit ai ei, evident cu preotul care o stie de cand a botezat-o, preot care vrea sa-i treaca printr-un curs de casnicie. Evident ca trec prin mii probe care mai de care mai demente, preotul mai are un pic si se baga cu ei in pat, de unde erau super indragostiti ajung sa se certe si sa se desparta, dar ce sa vezi, asta era desigur o parte din planul preotului, care le mai da un ultim bobarnac manipulator ce-i readuce impreuna, dandu-si seama ca se iubesc mult prea cu adevarat in ciuda micilor certuri inevitabile. The end.


Because I Said So (Asa vreau eu) - cu o doamna pe care o ador, Diane Keaton si, again, Mandy Moore

Mama a 4 fete care se tot baga in viata lor, mai ales a fetei cele mai mici, care este in mod evident si cea mai vraiste, cu cel mai mare ghinion la barbati. Fata iese cu doi baieti de-o data, unul gasit de ea si celalalt trimis de mama. Ce sa vezi? Baietii diametral opusi: muzicianul sensibil si intelegator, dar cu viata foarte complicata, arhitectul bunaciune, super de succes, dar un pic workoholic si nesimtit pe alocuri. Cum se termina? Nu stiu ca nu am avut rabdare sa ma uit pana la capat, dar sunt sigura ca si mama si fiica isi invata lectia, iar eu pariez pe muzicianul-rupt-in-coate-dar-sensibil.


Morala? Fetelor, imi pare rau, dar se pare ca mi s-a redezvoltat latura masculina a yin-yang-ului. Serile de chitzaiala nu mai au oficial nici o sansa sa se mai intample. Nu mai am rabdare de din astea, desi cand am inchiriat dvd-urile eram sigura-sigura ca o sa-mi fac treaba cu ele!

Evolutie

Am avut un flash fantastic. La doua party-uri succesive m-am intalnit cu 2 fete din categoria blast from the past. Pe amandoua le-am cunoscut acu' vreo 4-5 ani, fiind prietenele unor amici de-ai mei. Ulterior, ambele cupluri s-au despartit.

Pe prima n-am recunoscut-o. A venit la mine si mi-a zis "buna Sandra, am vrut sa te salut". Prima reactie a fost sa intind mana, sa zambesc si sa spun "incantata", fiind convinsa ca nu o stiu si in acelasi timp ca parca seamana cu cineva cunoscut. Vazand gestul meu, o dezamagire din aia de copil i-a traversat chipul si in secunda aia de innorare din privirea ei am recunoscut-o: Danaaaaaaa! Am luat-o in brate si mi-am cerut scuze razand in hohote. "Dana! Nu-mi vine sa cred! Nici ca esti tu, nici ca nu te-am recunoscut!". A inceput si ea sa rada.
Dana s-a luminat. E la fel de frumoasa, stylish si fun ca intotdeauna. Se imbraca, frezeaza si machiaza la fel, nici o schimbare majora la nivel de look. Insa spre deosebire de acu' 5 ani cand innorarea aia era tot timpul acolo, acum e luminoasa. Pur si simplu radiaza non-stop! :) Bine Dana! Tine-o tot asa, si sunt convinsa ca apucam sa bem si cafeaua aia in liniste in curand :)

In ceea ce o priveste pe a doua, nici nu se pune problema de a recunoaste sau nu. Se imbraca putin altfel, dar e la fel. Un "la fel" care m-a speriat. Nu am simtit nimic gen tristete sau mila, nu mi-au venit niciun fel de judecati in minte, doar o stare de "freaky" sau "awkward" (a naibii limba romana! :D).
Si ea si Dana au varste apropiate de a mea. Ma gandesc la montagne-russe-ul care au fost ultimii 4-5 ani pentru mine, la cat am invatat, cat m-am schimbat, cat am reevaluat, cat am castigat. Cred ca intervalul asta intre vreo 20 si vreo 25 de ani are atata potential in viata si fiinta unui om, e o perioada in care ti-e inca usor sa crezi azi in alb si maine in negru ca poimaine sa descoperi movul, o perioada in care e usor sa stergi tot si sa o iei de la capat, o perioada in care inca inveti cu usurinta din orice... Oare cum or fi aratat ultimii cinci ani pentru fata asta daca ea e la fel?

Mai cunosc oameni care nu s-au schimbat major. Dar ori i-am vazut evoluand, ori am vazut rezultatele sau semnele unei evolutii. Recunosc, la mine schimbarile sunt mai bruste. Unii oameni sunt ca o zi de primavara - stii de la rasarit daca o sa fie soare si cald sau innorat si frig. Eu sunt ca zilele de vara - acum e canicula, peste 10 minute e furtuna. Dar hai frate! Cum sa fii la fel cinci ani de zile?

Si fix acum, in timp ce scriam ultimul paragraf mi-am dat seama de unde a venit feeling-ul ala ciudat revazand a doua fata: e neutra. Nu e nici shiny-happy, nici calm-asezata, nici vehementa, nici depresiva. E "asa-si-asa". Asta e de fapt trist.

Let's come together

Imi place enorm ca incepe sa se stranga lumea si in apropiere mea. Aud de o gramada de initiative de tip "ba, nu se mai poate, ia gata cu carcoteala, hai sa ne vedem la o bere si sa punem tara la cale!". Desigur, asta se intampla de mult, dar parca pana la ultima vreme nu ajunsese atat de aproape de mine.

Kiss Your Enemy! e o initiativa Komunitas, Yazee si Fabrica, un eveniment de aproximativ o zi si o noapte, cu tot felul de workshop-uri, ateliere, cantari, expozitii si cate si mai cate. Din cate inteleg eu, arta va fi un pretext pentru intalniri si networking intre oameni deschisi care vor sa faca lucruri pentru a fi autori ai lumii in care traiesc.

Sa ne vedem cu bine si inspiratie acolo! :)

Stingem lumina

Sambata asta la ora 8pm sting toate luminile, timp de o ora. O sa scot tot din priza, chiar si frigiderul, ca tot n-am nimic in el.

Pentru cei care cred ca am luat-o razna, mai multe informatii aici.

Positive thiniking

Imi doresc sa schimb lumea, am mai stabilit asta in nenumarate randuri. Una dintre schimbarile care pe mine m-au ajutat cel mai mult si pe care mi-as dori sa o dau mai departe este de a aborda lucrurile in mod pozitiv.

De la multi guru in ale leadership-ului, coaching-ului sau mentoring-ului citire, un om are mult mai multe sanse sa-si schimbe comportamentul si sa-si imbunatateasca comportamentul daca il ajuti sa se concentreze pe ce face bine, mai degraba decat sa-i arati si tot arati ce face rau.

Exemplu: "Salvati Bucurestiul", super initiativa a carei titlu m-a atras instant - subscriu, vreau sa salvez Bucurestiul, super! In cadrul initiativei, concurs foto prin care lumea sa se mobilizeze sa salveze chestii. Abordarea? Te enerveaza nesimtitii care arunca mizerii pe strada? Fa poze cu gunoaie ca sa-i arzi pe fraieri!

Pai de ce? Ce rezolvi explicandu-i omului ca e marlan? Nu e vorba de abordare gresita sau corecta, ci de sanse mici sau mari de a obtine ce vrei. Parerea mea (confirmata de mai multe ori prin practica) este ca daca ii explici marlanului ca e marlan, ai 1 sansa din 10 sa nimeresti un marlan deschis la cap care sa inteleaga si sa schimbe ceva, in rest iti bati gura de pomana.

Jos palaria pentru Primaria Sectorului 6 care organizeaza concurs de curatenie in jurul blocurilor. Abordare: daca faceti curat, va facem cadou flori si jardiniere. Super tare!

Cred ca schimbarea vine de la masa aia critica de oameni care gandesc la fel si reusesc sa afle unii de altii pentru a incepe sa faca bine impreuna. La un moment dat, marlanii incep sa se simta si, chiar daca nu se apuca de facut razoare de panselute, macar nu isi mai arunca poleiala de la Eugenie in ale tale.

Un articol foarte misto despre ideea asta de masa critica. Da, e scris de "sefu'", dar e scris bine si cu cap. Subscriu!

Thursday, March 20, 2008

Eu

Un participant la cursul din weekend mi-a facut o poza. Surprinde exact cum ma simt de ceva vreme. Sunt afara, ascunsa dupa flori, fumez cam mult si ma concentrez la chestii. M-am retras un pic sa fac ordine. Ma intorc inauntru din cand in cand cu placere si drag, dar nu ma pot impiedica sa simt ca parca e mai important pentru mine in momentul asta sa stau dupa floricelele mele si sa ma concentrez la lucrurile mari.


Azi mi-am pus castile in urechi de cand am iesit din dus si nu le-am dat jos pana acum. Imi da o energie foarte interesanta, sunt foarte activa si pusa pe facuturi. Imi doresc o perioada de autism selectiv. Voi dezvolta ideea.

Wednesday, March 19, 2008

Tot lauda :P

Plimbandu-ma printre referreri, am ajuns aici, adica Drojdie care povesteste de un articol aparut in revista ON, da, aia a Vodafone-ului.

Pe scurt, caci timpul ma preseaza, articol despre cateva bloggeritze, printre care - haha! - si subsemnata, dar mentionata nu pentru blogul de fata, ci pentru Pui de C********. Dupa ce mi-am revenit din soc, mi-am dat seama ca articolul e scris de o domnisoara foarte draga mie cu care am petrecut cel putin o serie de rasarituri la Vama Veche :)

Asadar, mersi Mona! Si astept revista sa o pun la dosar! :P

______________
Later edit: mi-am dat traficul peste cap din cauza folosirii cuvantului cu "c", asa ca l-am cenzurat :) Se intelege despre ce e vorba daca dati click pe link-uri. Mersi de intelegere! :)

Sa ma laud un pic: Roblogfest

Am fost foarte foarte placut surprinsa anul asta, caci dincolo de cei 5 prieteni care m-au nominalizat si votat la sectiunea populara a roblogfest, Pensées-lutzele au fost nominalizate la "cel mai bun blog" si la categoria jurizata. La cum ma evaluez eu ca neavand nicio treaba cu blogosfera, ci o fata acolo care scrie ce-i trece prin minte, locul 51 din 79 chiar e super combinatie :)

Ma bucur ca ce scriu ajunge la oameni pe care nu-i cunosc si are un efect. Multumesc!

[taking a bow :)]

Moldova

Weekendul asta am fost cu treaba la Pojorata, pe undeva dupa Campulung Moldovenesc, sau un pic mai la dreapta de unde se agata harta in cui. A fost un roadtrip foarte interesant, la modul ca nu m-am putut abtine si la un moment dat m-am oprit sa-mi cumpar un aparat foto de unica folosinta pentru a imortaliza peisaje si alte cele.

Highlight-ul cel-mai-cel-mai a fost intrarea in Roman. Niste blocuri colorate de ziceai ca intri direct in orasul copiilor. Recomand tuturor iubitorilor de culori sa intre macar o data in viata lor in Roman, dinspre Bucuresti, n-o veti regreta! :)

Pe scurt, retrag tot ce am zis pana acum despre moldoveni sau Moldova, recunosc ca am facut-o in necunostinta de cauza, bazandu-ma pe perceptiile altora sau pe specimene nereprezentative ale zonei.

Moldova e frumoasa rau si are un vibe foarte bun. Sate super curatele si ingrijite, drumuri bune, peisaje frumoase si, mai ales, lume senina pe strada. In Campulung care mi s-a parut un catun super gri, sarac si vai de el, lumea era destinsa si zambitoare, ceea ce in Bucuresti sau in alte locuri pe care le frecventez n-am mai vazut de mult.

Sper sa ma urnesc sa scanez si pozele dupa ce le dau la developat :)

Thursday, March 13, 2008

Got pet?

Niste fete cucuiete iubesc foarte tare animalele si se agita de ceva vreme sa schimbe ceva. Merg pe la adaposturi, dau telefoane, mailuri, mess-uri, mass-uri... una dintre ele a mers pana la a se face avocat, doar-doar o reusi sa mai civilizeze localnicii :P

Ultimul proiect de care am aflat este Get a pet!, blog unde puteti gasi anunturi cu tot felul de animalute care isi cauta stapan. Asa ca daca vreti sa va faceti un cadou, sa faceti cuiva o surpriza, sau pur si simplu vreti sa faceti o fapta buna si nu stiti de unde sa incepeti... Get a pet!


photo de aici.

Dedicatie

Aseara o fetita de 5 ani mi-a largit orizonturile cinematografice. Deh, crescand cu Mary Poppins si Mica Sirena, se pare ca am ratat niste mari clasici autohtoni...

Asadar, cu multumiri Maiei si dedicatie pentru Marie (care de cand a vazut Enchanted e mai Disney ca oricand :)), enjoy Veronica :)



Wednesday, March 12, 2008

Tempus fugit

Ma intreba cineva de 22 de ani cum e viata la 26.

Pai cum sa fie? Incepi sa te gandesti ca peste doi ani o sa ai 28, adica aproape 30. Asta te trimite cu gandul la cand aveai 20 si te imaginai la 35. Si te intrebi "hmm... daca o tin cum o tin acum, oare unde o sa fiu la 30? Daca vine Tyler Durden pe la spate si-mi pune un pistol in ceafa si ma intreaba cat de aproape sunt de a deveni ce-mi doream cu adevarat sa devin, ce-i raspund?".

Imaginea mea despre Sandra-de-30-de-ani cand aveam 20 cuprindea multi prieteni, o silueta de invidiat si o garderoba pe masura, un job in care sa ma simt implinita si care sa nu-mi manance tot timpul, calatorii (eventual cu masina visurilor mele), bani suficienti cat sa-mi fac chefurile si sa nu mai depind de parinti, o relatie in care sa ma simt mereu infloritoare, eventual un copil.

In momentul asta pielea e mai putin elastica, pe ten a inceput sa se vada tutunul, kilogramele se pierd mult mai greu, garderoba e relativ ok, jobul e ok chiar daca imi mananca cam mult timp. Intre job si prietenii - intr-adevar multi - nu pot decat sa renunt la somn si sa ma sperii de mine in dup'amiaza zileleor in care nu apuc sa ma dau cu anticearcan dimineata.

M-am plimbat mult si o sa ma mai tot plimb, dar inca nu pot sa-mi fac vacantele fara sprijin financiar de la ai mei. Relatia de cuplu este dincolo de orice asteptari. Eram convinsa ca dupa 3-4 ani nu ai nicio sansa sa te mai surprinzi, sa mai faci chestii pe care nu le-ai mai facut niciodata, sa ai fluturasi si asa mai departe. Ei bine gresit, se poate! :) Si pentru ca am descoperit ca se poate, nu ma mai sperie ideea de a petrece 10 ani alaturi de cineva, ci dimpotriva, ma incanta si i wouldn't have it any other way.

Timpul trece altfel. Ultimii cinci ani au trecut cu o viteza naucitoare. Nu-mi vine sa cred ca a trecut aproape o treime din anul asta, parca ieri scriam rezolutii de ianuarie. As mai avea 3 ani jumate, adica 41 de luni, adica vreo 160 de saptamani la dispozitie sa rezolv cu silueta, cu tenul, cu masina, cu calatoriile, sa mai rafinez un pic la job si ce-o mai fi.

Ca sa nu uit de unde am pornit, nu ma gandeam la nimic din toate astea la 22 de ani. Erau eventual la nivel de idealuri, de scenarii, dar in niciun caz la nivel de a scoate calculatorul pentru a vedea cat inseamna 41 de luni in saptamani. E normal sa fie asa.

Dupa atata divagare, zic ca tout va pour le mieux dans le meilleur des mondes. Nu cred ca poti explica cuiva "mai mic" cum e sa fii "mai mare", eu cel putin nu am gasit cuvintele. Oricum... tot ca la 9 ani ma vad din punct de vedere emotional, si ca la 19 din punct de vedere psihic :)

Pietricelisme :)

Ziceam la un moment dat ca "i pulled a Mirona". Aseara i pulled a Marie :)

Eu de felul meu ascult muzica aproape non-stop. In masina, singurele momente cand nu se aude muzica sunt cele in care vorbesc la telefon. Ieri pe la 6.30, stateam la stop cu amicul Palotai, in fata la Hilton, incercand cu greu sa intru pe Victoriei, care era busonata ca la balamuc. Claxoane, injuraturi, gesticulari, eu chill - ca doar eram in drum spre Cismigiu sa ma joc cu poiurile si sa mananc vata de zahar.

Ajungand in fata la MNAR, imi aprind o tigara si deschid geamul. Dintr-o data, aud un sunet care n-avea nicio legatura cu ce se intampla in jurul meu. Opresc muzica si deschid geamul pana la capat... In mijlocul haosului din trafic se auzeau nici mai mult nici mai putin decat pasarele! Ciripitul ala de inceput de primavara, pe care il auzi doar dimineata si seara si care iti incanta urechile asa cum prima capsuna sau prima zmeura din an iti incanta papilele gustative.

Si am stat asa ca hippioata, fara muzica, cu geamul deschis si un zambet cat mine de mare, ascultand ciripit de pasarele in mijlocul haosului.

Iubesc entropia!



photo de aici.

Tuesday, March 11, 2008

Numai chestii drăguţe... :)

Vara asta se însoară fratele meu Andrei, cu a lui Raluca. Sunt nişte dulci şi îi iubesc!

Astăzi mi-au cerut ceva, cel mai drăguţ cadou pe care mi-l puteau face ei mie cu ocazia nunţii lor: m-au rugat să le scriu textul pentru invitaţii :)

Sunt plină de drag şi chicoteli!


photo de aici.

Zdrăngă!!!

Doamnelor şi domnilor! [drum rolls...] Introducing...

Suzana, şi ale ei handmade mother of pearl jewellery.

Suzana este foarte talentată şi foarte frumoasă :) Face mărge şi cerce din sidef, colorate, gingaşe şi unice. Vă poftesc la ea pe blog să vedeţi ce şi cum.



Shopping plăcut! :)

Quote #2

Asta e de postat ca nu cumva sa se piarda prin vreunul din caietele unde scriu citate pe care nu vreau sa le uit :) Primit azi in reminderele de la butterbeehappy.com.

Don't ask yourself what the world needs; ask yourself what makes you come alive.
And then go and do that. Because what the world needs is people who have come alive.
- Harold Whitman

Quote #1

Friday, March 07, 2008

Simplificari

Am avut tot felul de mici si mari revelatii in ultima perioada... Toate despre mine, caci - nu-i asa - doar pe mine ma pot schimba. Si toate despre cum lumea se invarte in jurul a orice altceva decat mine. Ma simt cum probabil ca s-au simtit amaratii aia din Evul Mediu, cand si-au dat seama ca nu mai au incotro si chiar trebuie sa accepte ca Universul nu se invarte in jurul Pamantului...

Partea dificila este ca am inceput sa dau rateuri. Incercand sa-mi schimb comportamente sau macar sa le constientizez, dau rateuri cu altii, sau devin mult prea critica cu mine insami, ma iau eu pe mine la... cearta, ceea ce-mi cam scade nivelul de energie.

Partea buna este ca stiu ca trece. Am trecut prin destule procese de schimbare ca sa stiu for a fact ca atunci cand vrei sa te schimbi treci printr-o perioada de destabilizare in care toata lumea (cu tine cu tot) ti-ar crapa capul. Insa in cele din urma, cu putina rabdare si perseverenta, iti iese ce ti-ai propus si totul revine la normal.

De ce e titlul "simplificari"? Pentru ca toate cele de mai sus la asta duc in cele din urma... Viata nu e nici alba, nici neagra, nici in mii nuante de gri. E in culori si ceva imi spune ca abia-abia incep sa le vad. Ceea ce nu poate fi decat de bine! :)

Tuesday, March 04, 2008

Quote

"The chief object of education is not to learn things but to unlearn things."

Ooooooooooo, da!

Sunday, March 02, 2008

Burn Babylon 3

Ei poftim noroc! De data asta voi fi in Bucuresti sa Burn Babylon @ Suburbia :) Nici ca se putea eveniment mai potrivit decat seara reggae cand ma intorc de la un team building care se anunta cel putin spectaculos...


Mai multe detalii aici.