Friday, June 27, 2008

Stai jos! 2! Ne vedem la toamna!

Pentru ca zen-ul oricarui non-calugar are limite, mi-am permis in ultimele luni de zile un comportament pasiv-agresiv generat de o mica revolta/frustrare.

Asociatia de locatari primeste o galagie de bani ca sa ma iradieze pe mine antene de telefonie mobila, in timp ce apa se intrerupe total aleator fara preaviz, la ghena e mizerie, flori la intrarea in bloc nu avem, dureaza o eternitate sa se repare lifturi, nu exista decat doua ore aberante pe saptamana in care se poate plati intretinerea... etc.
Dupa ce am primit raspunsuri comuniste si artagoase la intrebarile sau sugestiile mele cat se poate de politicoase si constructive, mi-am scos picioarele din zen si mi le-am bagat in plata intretinerii, adunand o suma restanta considerabila.

Aseara, in cutia postala, intre doi copaci omorati aiurea de Cora/Billa si anunturi de vand/cumpar apartament, am gasit o foaie. Somatie ca daca nu platesc restanta la intretinere pana pe 30 Asociatia de locatari va instiinta Tribunalul pentru a demara actiuni care sa blablabla bunuri mobile si imobile blablabla. Buuuuun... o sa platesc luni si cu asta basta, nicio panica, nu despre asta este vorba.

Este vorba despre senzatia ingretosanta pe care am avut-o datorita textului aluia (hai frate! nu dati si voi un preaviz la ultimatum, trai-v-ar voua!) combinata cu senzatia sufocanta a vinei, fiindu-mi clar ca e o consecinta a actiunilor mele, pe care in mod evident mi-o asum, indiferent de motivatia pe care am avut-o de a proceda astfel.

Primul gand coerent care s-a format a fost: "nu-mi vine sa cred ca am lasat sa se ajunga pana aici...". Si atunci m-a lovit revelatia... Dumnezeule, cate restante am! Cum ar fi sa-mi trimita corpul somatie ca am restanta la miscare si alimentatie sanatoasa? Sa-mi trimita creierul somatie ca am restanta la odihna? Sa-mi trimita familia somatie ca am restanta la timp petrecut cu ei pe bune, nu pe fuga intre doua cursuri si un concert? Sa-mi trimita sufletul somatie ca am restanta la atentie si impresii frumoase? Cum ar arata fiecare dintre somatiile astea? Ce as putea sa spun in fata unei asociatii sau a unui tribunal pe temele astea? Daca asociatia ma ameninta ca-mi ia masina de spalat si televizorul daca nu platesc, cum as putea sa compensez pentru ce nu mi-am "platit" mie?

Si uite asa, dupa portia de jale inerenta, mi-am amintit de o vorba foarte inteleapta: "orice sut in c** e un pas inainte". Ii multumesc pe aceasta cale Universului care, inca o data, a fost un meserias si m-a avertizat finut, cu ceva usor de rezolvat, ca lucruri mult mai serioase nu sunt ok si ca e mai mult decat momentul sa schimb un lant lung si ruginit de actiuni-consecinte.

Voi ce restante aveti?

7 comments:

11011 said...

poate doar pt ca lucru maine, dar vad existenta ca pe o mare restanta a fericirii. sau fericirea restanta a existentei - oricare ar fi ordinea, in plan compensatoriu stam noi cu restantele la intretinere, vise frumoase, fapte bune sau baloane de sapun in parc. vestea buna ( si asta doar pt ca nu lucrez in fiecare sambata) e ca odata compensata, fericirea cade victima optimismului, lasand cale libera existentei s-o ignore cum poate ea mai bine

absolute mix said...

fantastica fraza!!! din pacate nu am reusit sa o termin findca m-am innecat cu continutul ei; prea mult de inghitit

len.ro said...

Restanta la timp

Zaza said...

Heh. Chiar vrei să ştii?

Sandra G said...

@ 11011: uh... cam complicat, recitesc, s-ar putea sa am nevoie de o mica schema :)

@ absolute mix: hehehe :)

@ zaza: da, sunt curioasa :)

Sahara Penguin said...

Am primit si io somatie d-asta. Pana la urma s-a oferit un vecin-nene sa-mi plateasca intretinerea. Am avut incredere, i-am lasat banetul, omu' mi-a adus si chitanta la usa. Mda.

Cu restu - am restante la TOT. Miscare, odihna, lectura, filme, vorbit cu niste oameni... WOOOOOOOW.

Sandra G said...

Si mie mi-a propus unu' ceva asemanator, dar nu-mi place sa interactionez cu ei :D Sa ma astepte! :))