Thursday, July 31, 2008

Votati Orchestre!

Ajutati formatia prietena L'Orchestre de Roche sa ajunga la Stufstock! Intrati la Orange Concept Store, ascultati si votati. Pentru ca merita! :)



photo de aici.

Wednesday, July 30, 2008

Up-date de vara

Vaaaai cat de frumoasa e viataaaaa! M-am surprins mirandu-ma de cat de bine imi e si ca mi-e foarte bine legat de vreo 2 saptamani... Mi-am amintit de perioada de bliss de asta iarna si mi-am dat seama brusc ca nu a fost o perioada, asa cum nici asta nu e o "perioada". Asa e viata dom'le! Cand o traiesti si o respecti avand grija de tine din cat mai multe puncte de vedere, viata e frumoasa de n-ai aer! :)

Pe scurt... dupa 2 luni de pauza, m-am pus pe scris pui-de-stiti-voi-ce (sa nu-mi dau iar traficul peste cap cu cuvinte cheie care n-au nicio legatura cu ce-i aici :D). Up-date-uri cat pot de des pe Multumeste.net (apropo, mai ziceti! hai cu povestile! nu pot sa cred ca nu i-ati cules nimanui vreodata banii cazuti din buzunar sau scapati la casa!) care e in curs de upgradare: are cont pe facebook si pe twitter asa ca hai cu add-urile!

Mai punem la cale o petrecere foarte draguta pe 7 august (de maine intr-o saptamana), sper sa pot sa arat flyer-ul cu mandrie maine...

Intre intalnit cu oameni, articole pentru ON si toate cele de mai sus, nu pot sa zic decat un singur lucru: Yaaaay! :)

Saturday, July 26, 2008

No more jobs, gimme projects!

Cu vreo doua saptamani in urma, cand ziceam eu de new dawns si new days si de zile mari, mi-am anuntat fostul angajator ca devine fost. Decizia a avut un proces lung de coacere. Cred ca e cea mai asezata, cea mai neimpulsiva, cea mai adanca hotarare pe care am luat-o de cand ma stiu. Am intors situatia pe toate partile si am reusit sa-mi demonstrez eu mie ca sunt capabila sa-mi gestionez impulsurile.

Modul in care am plecat de acolo a fost urat, dar in momentul acela a fost singurul mod posibil. Am pus oameni foarte dragi intr-o situatie foarte neplacuta, am facut un gest de un neprofesionalism cras, simtind si stiind in acelasi timp ca daca nu il fac, omor o parte din mine (si folosesc un cuvant pe care l-am ales cu grija).

Aici vreau sa punctez doua lucruri:
1. orice problema de business se rezolva, problemele personale lasa urme mult mai adanci si au nevoie de mult mai multe resurse pentru a fi gestionate, problemele personale nu "se rezolva", ci se ingrijesc.
2. vreau in jurul meu oameni care ma judeca prin prisma relatiei pe care le-am oferit-o, nu prin prisma unei actiuni izolate; daca gestul meu de la plecare a facut pe cineva sa-si "schimbe parerea despre mine" sau sa-mi "puna o eticheta", le doresc succes in viata si cariera, nu ma intereseaza sa ma fac inteleasa sau sa "recuceresc" pe cineva. E unul din momentele alea in care trebuie ales intre a accepta omul cu ce e si ce face, sau nu.
O lectie invatata pentru mine, a nu se mai confunda o relatie profesionala amicala cu una de prietenie.

Prima saptamana de dupa a fost ca la reanimare, un vartej de stari care trecea de la anestezie la extaz total, la grija pentru ce am lasat in urma. Punctul pe j a fost ziua in care m-am dus sa predau laptopul si masina si sa-mi strang lucrurile de pe birou. A doua saptamana am petrecut-o cu mama si domnul ei pe terasa de la Domnesti, la ceea ce am numit "terapie intensiva": mult somn, mancare sanatoasa, mese regulate, muuuuult citit, plimbari desculte in iarba, povesti si exercitii cu sine. M-am intors de acolo energizata, entuziasmata si pusa pe treaba.

Evident ca incurcatura pe care am creat-o la fostul birou s-a descurcat, pentru ca asa se intampla intotdeauna cand calea e cea potrivita... Asta asa, ca idee.

Ce m-a bucurat maxim, a fost ca in aceste 2 saptamani, am primit propuneri de colaborari la 5 proiecte, pe langa cel care era oricum in plan sa inceapa din septembrie. Daca mai aveam vreun dubiu, mi s-a risipit orice urma de indoiala referitoare la alegerea mea. Aia cu "atunci cand esti pe calea sufletului tau, Universul conspira sa te ajute"... Si ajung, in sfarsit, la sensul titlului de mai sus...

Aleg sa nu mai privesc nicio activitate ca pe un job (i.e. ma angajez undeva unde fac ceva). Aleg sa-mi privesc activitatile ca pe proiecte, pentru a ma ajuta sa nu mai pierd din vedere obiectivele pe care mi le propun, pentru a evita sa-mi mai las emotiile sa se catzere ca iedera pe vagoane care oricum pleaca in cele din urma din gara, pentru a-mi aminti, vorba lui Vlad, ca eu n-am jurat credinta si fidelitate si primul meu nascut unei firme, ci am hotarat sa vand o parte din timpul, energia si abilitatile mele pe o suma de bani. Vreau sa ma concentrez pe cum optimizez timpul, energia si abilitatile astea si pe nimic altceva.

Pe scurt... urmeaza vacanta la Boom si un septembrie care ma asteapta cu bratele deschise, cu un proiect mare si zilnic si inca 5 pe langa. And I'm feeeeeeeeeeeeeeeeling goooooooooooood!

29 august - write it down!

Audio Bullys si Birdy Nam Nam la Arenele Romane, multumita celor de la www.electrofish.ro. Info pe larg cu link-uri si clipuri pe Feeder.


De vreo saptamana ascult doar artists like Audio Bullys pe last.fm si-mi place maaaaxim! :)

Dupa vreo 3 ani de zile in care imi petrec ziua de nastere in Vama, unde inevitabil pe 28, 29 sau 30 e concert Suie, s-a nimerit la tzanc! Asa ca mersi de cadou electro-fish-people, si sa ciocnim un pahar de quelque chose acolo!
Felicitarile, masa si dansul altundeva, dupa, TBC :)

Ce faceti cu o arsura minora

Pai, in primul rand, nu va suiti niciodata pe o motocicleta in pantaloni scurti, fara sa fiti atenti unde este pozitionata teava de esapament sau alte parti metalice :D

Daca totusi ati incercat una ca asta, sau orice alta metoda de a produce o arsura minora, uite ce a functionat la mine (dupa consultare cu dr. google si o farmacista):

- tineti locul ars sub jet usor de apa rece, sau in apa rece, sau cu o compresa cu apa rece (nu puneti gheata sau creme sau stiu eu ce)
- mergeti la farmacie si cumparati-va Oximed, un spray care contine mai multe chestii printre care una galbena, deci aveti grija sa nu va patati hainele, si un spray mic de apa termala de la Avene (in total vreo 40 si ceva de lei)
- va dati cu spray-ul ala de vreo 2 ori pe zi (dimineata si seara, dupa dus) si in restul zilei, dati din cand in cand cu apa termala
- cica e de preferat sa nu puneti plasturi sau alte pansamente, dar daca locul sau perioada anul o cere, legati pansamentul mai largut, sa aiba arsura loc sa respire si sa nu vi se lipeasca pielea de pansament (la faza asta mai cereti detalii la farmacie)
- aveti rabdare sa treaca, fara sa trageti de pielite sau coji

Daca faceti astea, respectiv daca ajungeti cu apa rece pe arsura la scurt timp dupa ce s-a produs, o sa scapati de basici si semne. Daca totusi acestea apar, nu le spargeti, ca ramane semn si exista risc de infectie.

Va tin la curent :P

Wednesday, July 23, 2008

Hai la filme mici de jucarie!

Future Shorts - scurt metraje, voie buna, muzica... See you there!


Via Feeder. Tot acolo si mai multe detalii.

PS: Ziceti si pe invita.ro daca mergeti. Acolo e si harta :)

Tuesday, July 15, 2008

Quote #3

"If you can't explain it simply, you don't understand it well enough."

- Einstein.

Friday, July 11, 2008

Slow down boys

Ce pacat ca s-au diluat legaturile sociale. Ce pacat ca nu mai reusim sa invatam din greselile semenilor nostri pe care nu ii cunoastem, ca nu ne socam decat atunci cand se intampla ceva aproape de noi. Am auzit nu stiu cati oameni care au auzit cazuri, au citit stiri, au avut toate informatiile si totusi au spus "n-am eu treaba cu cancerul, sunt tanara", pana in ziua in care o prietena, o ruda, o cunostinta s-a trezit cu diagnosticul negativ si abia atunci s-au dus sa-si faca control.

Ale naibii stiri de la ora cinci, in fiecare sfanta zi ne ajung la urechi cazuri cu soferi care nu cedeaza prioritate, care nu sunt atenti la volan, beti sau nu. Cum de nu suntem mai atenti? Cum de nu ne uitam ce vine din sensul celalalt noaptea, chiar daca stim ca avem prioritate, pentru ca am auzit atatea cazuri de oameni "nevinovati" care au fost raniti cu prioritatea in brate? Cum de inca se merge bara la bara cu 170 pe autostrada cand stim ca sunt atatea accidente? Chiar trebuie sa fie ranit cate un prieten, cate o cunostinta a fiecarui sofer pentru ca acestia sa se potoleasca si sa respecte regulile?

Azi am aflat despre un amic de-al meu din copilarie, care azi noapte, pentru ca nu cunostea cartierul in care se afla, nu a vazut un "cedeaza" si a provocat un accident in urma caruia au fost mai multi raniti. Nu intru in detalii, a fost cam nasol... Sper ca toata lumea implicata sa fie ok, ranitii sa-si revina, amicul meu sa nu ajunga in inchisoare si sa fie cu happy end.

In speranta ca va sunt destul de apropiata ca intamplarile cunostintelor mele sa va atinga, va rog din suflet:

  • sa conduceti preventiv - condusul sportiv va castiga maxim jumatate de ora, riscand vieti;
  • sa nu va suiti in masina cu oameni care nu conduc preventiv - de fiecare data cand va suiti in masina cu cineva care o arde in depasiri pe dreapta la 160 pe autostrada va riscati viata, sau riscati sa ramaneti cu traume fizice sau psihologice - daca imbecilul merge de 3 ori singur la mare, s-ar putea sa se plictiseasca si sa-si revizuiasca comportamentul;
  • fie ca sunteti pietoni sau soferi, double check everything - stiti cum se conduce in tara asta, asa ca si atunci cand aveti prioritate, verificati ca si cei de pe sensul celalalt stiu ca aveti prioritate, asteptati-va ca in orice moment sa va poata sari in fata un caine, un betiv, un copil pe care nu l-a invatat nimeni ce-i aia o trecere de pietoni;
  • daca toate astea vi se par greu de facut, luati-va cateva minute sa va imaginati un accident... sa va imaginati cum sunt clipele alea cand realizezi ca s-a pierdut controlul si ca o patesti, cum e sa-ti vezi propriul corp ranit, mutilat sau sa vezi corpul ranit al altcuiva, cum e dup'aia sa astepti o ambulanta care nu mai vine, sa se invarta politisti in jurul tau tipand si agitandu-se, sa vezi oameni care plang si li se rupe sufletul pentru prietenul care zace inconstient pe marginea soselei, cum e sa te trezesti a doua zi, intreg sau nu, si sa-ti amintesti ca ai luat parte la accidentul ala, ca nu a fost un vis urat.

Slow the fuck down boys and girls.

Wednesday, July 09, 2008

We are one #3



Mai multe detalii aici.


We are one #1
, We are one #2.

It's a new dawn, it's a new day...

Dragonfly out in the sun you know what I mean, don't you know
Butterflies all havin' fun you know what I mean
Sleep in peace when day is done
And this old world is a new world
And a bold world
For me

Stars when you shine you know how I feel
Scent of the pine you know how I feel
Oh freedom is mine
And I know how I feel

It's a new dawn
It's a new day
It's a new life
For me
And I'm feeling good



Revin cu detalii... :)

Tuesday, July 08, 2008

Acum si pe mobil :)

Am primit link la un site dragut care creaza o noua pagina cu blogul tau, vizionabil pe telefonul mobil: www.mofuse.com

Daca sunteti stuck in traffic si aveti chef de pensees-lutze, le gasiti usor de citit si repede incarcate la http://penseeslutze.mofuse.mobi/

Enjoy!

Thursday, July 03, 2008

Multumeste.net

Micul nostru proiect a inceput sa atraga atentia unor persoane/entitati care ne bucura foarte. Nu dezvalui inca nimic, dar va impartasesc o mica tristete... Nu ne-a prea mai scris lumea de ceva vreme... Ne intrebam daca o fi de la caldura, o fi de la concedii... Orice-ar fi, pretty please, hai cu povestile frumoase! :)

Asteptam garla de mailuri la faptebune[at]gmail[dot]com!

Azi e o zi mare

Nu las sa stea nimic in calea a ce am de facut. Pe masura ce se apropie momentul M ma simt din ce in ce mai energizata, mai armonizata, mai adunata. Parca scopul haosului mental si emotional din ultima perioada a fost sa ma descopuna, pentru ca actiunea finala sa ma recompuna, intr-un mod diferit, nou, proaspat si fiabil.

Tineti pumnii, incepem in curand! :)

Wednesday, July 02, 2008

Gata, am cumnata!

Va povesteam ca fratele meu se insoara si m-a rugat sa-i scriu eu invitatia de nunta... Zis si facut! Intre timp, pe 14 iunie s-a intamplat fericitul eveniment si acum pot sa povestesc un pic, caci am primit si suportul vizual :)

Asadar... Nunta la Palatul Stirbey... Ceremonia s-a tinut la Capela Stirbey, in aer liber. Fericitul cuplu a sosit cu caleasca alba, frumosi ca doua floricele. A se nota rochia nashei, care a aratat ca cea mai frumoasa panselutza :)


Am fost domnisoara de onoare si in dulcele stil clasic, trebuia sa ma uit eu in cealalta directie... Desigur, eram si singura fara tocuri si fara machiaj profi, de unde si cearcanele :D


A fost genial ca a fost afara, ca s-au auzit pasarelele, ca a fost o atmosfera foarte lejera, spre deosebire de ceremonii in biserici ortodoxe dark...



Dupa care tzushti in sala unde a inceput party-ul, cu un vals pentru care frate-miu merita toata stima si respectul. Sa ne intelegem, el nu are nicio treaba cu dansatul, ea danseaza profi salse si alte nebunii, asa ca aplauze va rog! :)


Tata a fost cel mai dulce... La o petrecere de cel putin 10 ore, el cred ca a stat jos maxim 30 de minute, cat sa apuce si el sa manance ceva. A dansat cu toata lumea, pe ring, pe scaune, pe mese... Rock! :)


Alte evenimente notabile... Artificii cu muzica, spectaculos.


Un cuplu despre care stiu foarte putine, cu care n-am interactionat de loc, dar de care m-am indragostit. Daca ii stiti, dati-le link va rog, sa vada ca au fani :)


Se suie niste baieti cu tobitze, trompete, fluiere pe scena, incep sa cante, si dintr-o data apare... Loredana! Incredibila fata asta, sunt fan, vreau albumele. A facut un show spectaculos, formatia e ge-ni-a-la, m-a tinut in picioare 2 ore cu respiratia taiata.


Nu in ultimul rand... Tortul! Un spectacol in sine! Traiasca domnul maestru cofetar de la Chocolat, am avut artificii pe papilele gustative... Crema de vanilie, cu zahar caramelizat si capsuni si zmeura si... imposibil de redat in scris :)


Am plecat pe la 4 dimineata... A fost clar cea mai tare nunta la care am fost ever, nu ma asteptam sa fie atat de frumos si sa ma simt atat de bine atat de mult :)


Bravo Fratello si Raluca! Casa de piatra si sa o tineti tot asa!

Invita.ro

Un proiect foarte dragut, lansat mai demult, relansat zilele astea.

Invita.ro e o platforma pentru organizatori si consumatori de evenimente. Poti sa vezi ce mai misca in oras (si nu numai), sa zici la ce concerte, party-uri, adunari mergi, sa vezi cu cine te intalnesti acolo etc. Poti de asemenea sa anunti propriul eveniment, sa inviti atat useri ai Invita.ro cat si alti oameni pe care vrei sa-i ai acolo.

Mi se pare foarte tare proiectul, parca imi vine sa ma apuc sa organizez ceva, doar de dragul de a testa toate functionalitatile site-ului :) Invita.ro are si blog si twitter.

Faceti-va cont. Acum! :)

Tuesday, July 01, 2008

Omide

Ce o fi in sufletul unei omide cand i se intampla lucruri in cocon? Practic, si-o face cu mana ei, dar nu stie ce urmeaza... Se ambaleaza acolo in saliva sau ce-o fi chestia aia, cu buna stiinta si constiinciozitate. Cand isi termina treaba, se baga multumita la un pui de somn.

Dupa care incep sa i se intample lucruri... Coconul isi schimba textura, corpul ei incepe sa se schimbe, imi inchipui ca nicio specie nu traieste schimbarea (fizica) fara durere. Daca mai si vine vreo alta lighioana care misca pomul sau darama coconul de unde e atarnat, cred ca biata omida nu mai intelege nimic. Oare isi doreste sa mai fi luat pe cineva cu ea in cocon? Probabil, dar isi da seama ca n-ar fi mers. Poate isi doreste sa stie ca cineva are grija de cocon, il tine sub observatie, gata sa intervina daca "e ceva". Dar asta nu o ajuta prea tare, tot singura isi traieste metamorfoza, tot nu intelege nimic din ce i se intampla, doar stie ca trebuie sa se intample.

Si se dezvolta aripile, deja e fluture in toata regula, zilele de omiduiala s-au dus forever, dar tot nu e combinatie... Nemancat de nu stiu cand, trebuie sa strapunga coconul care si-a pierdut actualitatea si, nu stiu de ce, sunt sigura ca secundele alea pana se prinde cum e cu zburatul ii par o eternitate, amintindu-si cat de simplu si gratios era cand se tara.


Sufeream din rarunchi la un moment dat, o suferinta din aia inevitabila si totodata constructiva de sine. M-am dus la mama sa ma mangaie pe capsor, iar ea atunci mi-a zis ceva de care imi tot amintesc zilele astea: "Mai tii minte cand erai mica si iti cresteau oasele, te dureau toate incheieturile si orice iti faceam sau dadeam, nu reuseam sa-ti alin durerea? Acum iti creste sufletelul...".