Saturday, July 26, 2008

No more jobs, gimme projects!

Cu vreo doua saptamani in urma, cand ziceam eu de new dawns si new days si de zile mari, mi-am anuntat fostul angajator ca devine fost. Decizia a avut un proces lung de coacere. Cred ca e cea mai asezata, cea mai neimpulsiva, cea mai adanca hotarare pe care am luat-o de cand ma stiu. Am intors situatia pe toate partile si am reusit sa-mi demonstrez eu mie ca sunt capabila sa-mi gestionez impulsurile.

Modul in care am plecat de acolo a fost urat, dar in momentul acela a fost singurul mod posibil. Am pus oameni foarte dragi intr-o situatie foarte neplacuta, am facut un gest de un neprofesionalism cras, simtind si stiind in acelasi timp ca daca nu il fac, omor o parte din mine (si folosesc un cuvant pe care l-am ales cu grija).

Aici vreau sa punctez doua lucruri:
1. orice problema de business se rezolva, problemele personale lasa urme mult mai adanci si au nevoie de mult mai multe resurse pentru a fi gestionate, problemele personale nu "se rezolva", ci se ingrijesc.
2. vreau in jurul meu oameni care ma judeca prin prisma relatiei pe care le-am oferit-o, nu prin prisma unei actiuni izolate; daca gestul meu de la plecare a facut pe cineva sa-si "schimbe parerea despre mine" sau sa-mi "puna o eticheta", le doresc succes in viata si cariera, nu ma intereseaza sa ma fac inteleasa sau sa "recuceresc" pe cineva. E unul din momentele alea in care trebuie ales intre a accepta omul cu ce e si ce face, sau nu.
O lectie invatata pentru mine, a nu se mai confunda o relatie profesionala amicala cu una de prietenie.

Prima saptamana de dupa a fost ca la reanimare, un vartej de stari care trecea de la anestezie la extaz total, la grija pentru ce am lasat in urma. Punctul pe j a fost ziua in care m-am dus sa predau laptopul si masina si sa-mi strang lucrurile de pe birou. A doua saptamana am petrecut-o cu mama si domnul ei pe terasa de la Domnesti, la ceea ce am numit "terapie intensiva": mult somn, mancare sanatoasa, mese regulate, muuuuult citit, plimbari desculte in iarba, povesti si exercitii cu sine. M-am intors de acolo energizata, entuziasmata si pusa pe treaba.

Evident ca incurcatura pe care am creat-o la fostul birou s-a descurcat, pentru ca asa se intampla intotdeauna cand calea e cea potrivita... Asta asa, ca idee.

Ce m-a bucurat maxim, a fost ca in aceste 2 saptamani, am primit propuneri de colaborari la 5 proiecte, pe langa cel care era oricum in plan sa inceapa din septembrie. Daca mai aveam vreun dubiu, mi s-a risipit orice urma de indoiala referitoare la alegerea mea. Aia cu "atunci cand esti pe calea sufletului tau, Universul conspira sa te ajute"... Si ajung, in sfarsit, la sensul titlului de mai sus...

Aleg sa nu mai privesc nicio activitate ca pe un job (i.e. ma angajez undeva unde fac ceva). Aleg sa-mi privesc activitatile ca pe proiecte, pentru a ma ajuta sa nu mai pierd din vedere obiectivele pe care mi le propun, pentru a evita sa-mi mai las emotiile sa se catzere ca iedera pe vagoane care oricum pleaca in cele din urma din gara, pentru a-mi aminti, vorba lui Vlad, ca eu n-am jurat credinta si fidelitate si primul meu nascut unei firme, ci am hotarat sa vand o parte din timpul, energia si abilitatile mele pe o suma de bani. Vreau sa ma concentrez pe cum optimizez timpul, energia si abilitatile astea si pe nimic altceva.

Pe scurt... urmeaza vacanta la Boom si un septembrie care ma asteapta cu bratele deschise, cu un proiect mare si zilnic si inca 5 pe langa. And I'm feeeeeeeeeeeeeeeeling goooooooooooood!

14 comments:

Zaza said...

Oi! Mai ţii minte discuţia de-acum doi ani?

Heh. Ce naiba domne, toată lumea pleacă în acelaşi timp? Tss. :)

Junkymouse said...

piei ispita! :P intr-adevar, nu poti sa-ti formezi o imagine despre un om exclusiv prin prisma relatiilor de la locul de munca, trebuie sa treceti prin mult mai multe... stii cat ma bucur ca the sun is shinning iar pentru tine, nu? :*

Sandra G said...

@ zaza: discutia aia de acu' 2 ani a fost luuuuunga, la ce te referi? :)

@ junkymouse: hehehe... nu ma refeream la relatii de la munca vs altele... ma refeream in general la orice tip de relatie, a-ti schimba parerea in urma unei actiuni singulare, versus a lua omul in "intregul" lui... povestim noi :)

ma bucur ca te bucuri si abia astept sa ne punem bunatatile la cale, acum ca am timp :)

iancu said...

Putini oameni reusesc sa mentina clara diferenta intre ce tine de deciziile profesionale si de cele personale. Iar crizele din agentiile de publicitate—sa fim seriosi, mereu se pot rezolva prin un pic de client service bun. Din pacate accountsii si managerii de la noi de pe piata sunt departe de a fi buni (criza generala de profesionisti de la noi, ce sa facem).

Ma bucur sa vad inca un om ce ia calea "haiduciei" pentru interesul si fericirea proprie, si mai ales pentru a face ceva ce aduce satisfactie, nu doar bani. Putini aleg calea asta pt ca putini stiu (sau se decid) ce vor.

Spor mult si succes. Pana atunci insa vacanta faina, poate ne mai vedem pe la mare ;)

Sandra G said...

ai dedus ca lucrez in advertising, sau ziceai asa in general? :) oricum, din cate stiu eu despre industrie e asa cum spui tu...

mersi de urari! :)

iancu said...

E valabil si in general, nu doar la agentiile de publicitate.

Cu placere ;)

Zaza said...

Bof, la chestia de job. Eh bien, c'est fait.

runbaby said...

conita, thumbs up once again for you :). si imi place citatul din tausance, e dastept rau baiatu' asta :D. pai happy boom, ca sa zic asa si sa ne vedem cu bine in septembrie :)!

Incze Klára said...

Unde am auzit eu ca oamenii sint defapt maimute care nu indraznesc sa dea drumul unei crengi pina nu se agata de alta? Ma rog, nu stiu.
Ei, eu zic ca tocmai ai demonstrat: nu sintem maimute.
Iti doresc sa iti iasa in cale o gramada de crengi noi, senzationale! :)

Alexandra said...

enjoy vacanta, enjoy demisia, enjoy timpul pe care il ai pentru a face tot ce vrei tu si exact cum vrei tu. :) e minunat sa poti alege asta.

:) kisses

len.ro said...

Pana la urma probabil conteaza doar penselute.

madeinbukarest said...

congrats pt decizie! mie mi s-a intamplat similar acum ... oooo au trecut deja 2 luni!!1 unde s-au dus?!?!

in fine, felicitari, la cat mai multe proiecte noi si ... daca vrei ... putem sa deschidem un club - pple not into jobs, but projects ;).

Junkymouse said...

cat de bine suna treaba asta cu proiectele!!! poate asa punem in aplicare si tehnicile de project management, time management si alte porcarii bagate pe gat de angajatori, dar la modul relaxat si self conscious :)

Sandra G said...

@ runbaby: multumesc, multumesc! asa sa fie!

@ klara: iti multumesc doamna, frumoasa metafora :)

@ alexandra: multumesc si tie! indeed, i feel blessed zilele astea :)

@ len: mersi de panselutze :)

@ madeinbukarest: ai sa razi, dar s-ar putea sa fie o mare idee ce tocmai ai zis... voi dezvolta :D congrats si tie si enjoy the ride in continuare :)

@ junkymouse: exact asta voiam sa spun, dar nu mi-a iesit la fel de bine ca tie! multumesc! :)