Tuesday, July 01, 2008

Omide

Ce o fi in sufletul unei omide cand i se intampla lucruri in cocon? Practic, si-o face cu mana ei, dar nu stie ce urmeaza... Se ambaleaza acolo in saliva sau ce-o fi chestia aia, cu buna stiinta si constiinciozitate. Cand isi termina treaba, se baga multumita la un pui de somn.

Dupa care incep sa i se intample lucruri... Coconul isi schimba textura, corpul ei incepe sa se schimbe, imi inchipui ca nicio specie nu traieste schimbarea (fizica) fara durere. Daca mai si vine vreo alta lighioana care misca pomul sau darama coconul de unde e atarnat, cred ca biata omida nu mai intelege nimic. Oare isi doreste sa mai fi luat pe cineva cu ea in cocon? Probabil, dar isi da seama ca n-ar fi mers. Poate isi doreste sa stie ca cineva are grija de cocon, il tine sub observatie, gata sa intervina daca "e ceva". Dar asta nu o ajuta prea tare, tot singura isi traieste metamorfoza, tot nu intelege nimic din ce i se intampla, doar stie ca trebuie sa se intample.

Si se dezvolta aripile, deja e fluture in toata regula, zilele de omiduiala s-au dus forever, dar tot nu e combinatie... Nemancat de nu stiu cand, trebuie sa strapunga coconul care si-a pierdut actualitatea si, nu stiu de ce, sunt sigura ca secundele alea pana se prinde cum e cu zburatul ii par o eternitate, amintindu-si cat de simplu si gratios era cand se tara.


Sufeream din rarunchi la un moment dat, o suferinta din aia inevitabila si totodata constructiva de sine. M-am dus la mama sa ma mangaie pe capsor, iar ea atunci mi-a zis ceva de care imi tot amintesc zilele astea: "Mai tii minte cand erai mica si iti cresteau oasele, te dureau toate incheieturile si orice iti faceam sau dadeam, nu reuseam sa-ti alin durerea? Acum iti creste sufletelul...".

2 comments:

Incze Klára said...

Si la toata aceasta durere a facerii (desfacerii si cresterii) adauga si faptul ca se intampla in intuneric... Si ca simti ca iti cresc aripi, dai grabit si speriat din ele (ca sa te mentii in aer, sa nu cazi), dar inca nu stii unde te vor duce...
Dar e frumos, nu-i asa? :)

Sandra G said...

Sunt in stadiul in care doar stiu ca e frumos, de simtit sunt prea ocupata cu gestionat senzatii de durere ca sa pot simti ca e frumos :) Dar o sa vina si momentul ala, o sa dau o bere pe tema asta! :P