Tuesday, September 30, 2008

Se suna de intrare

Maine e prima zi la noul 'proiect full-time' :) Pentru ca deja am inceput treaba de vreo luna nu ma simt chiar ca inainte de prima zi de scoala, dar oricum, pe undeva pe aproape.

Imi place energia noilor inceputuri, imi place ca in sfarsit incep un job fara sa simt ca trebuie sa dovedesc ceva, doar sa arat.

Ne vedem la pauza!

Sunday, September 28, 2008

D'ale netului

Presimt ca postul asta e inceput de serie, pe modelul "ceeee maaaah?!" :)

Rasfoiam web-ul cautand chestii despre voluntariat pentru un articol si am dat peste asta:

"Voluntariatul ii ajuta pe oameni sa simta ca fac o diferenta – ca au puterea sa schimbe lucrurile in bine. Cand sunt oameni care depind de tine, felul in care te privesti se schimba. Poti fi mandra de tine si de obiectivele pe care le vei atinge in cadrul unei astfel de organizatii. Este un loc in care nu te vei plictisi niciodata. Deci te-ai hotarat daca vrei sa ajuti si tu comunitatea in care traiesti?"

Aham... deci narcisistii plictisiti in lipsa de proiecte si control-freaks deprimati ca nu depinde nimeni de ei, poftiti va rog sa faceti curat in padure la Baneasa si sa aveti grija de copii orfani, cam asta e ideea, nu?

Jeeeeeez...

Saturday, September 27, 2008

Copiati va rog!

De cele mai multe ori, ridic o spranceana aroganta cand vad ca incep sa apara copiile mai mult sau mai putin reusite dupa un proiect destept, sau cand isi pune Madonna pantaloni trei sferturi gri si intr-o saptamana se umple tot Bucurestiul de ei.

Iata insa un proiect absolut genial, pe care sper sa il copieze toata lumea din lume: Proiect 1000. Baietii de la X3 Studios doneaza 1000 de ore de creatie si design catre proiecte de comunicare sociala and stuff. Mai vazusem ceva in acelasi film, proiectul Good 50x70, care invita agentiile sa-si puna talentul la treaba pentru cauze umanitare care afecteaza oameni in lumea intreaga si care nu au puterea de a beneficia de reclama ca lumea.

Asadar, chapeau pentru Proiect 1000, sper sa apara proiecte asemanatoare din mai multe industrii.

Si apropo de pantalonii trei sferturi ai Madonnei, uite un tricou pe care nu ma va deranja daca mi-l iau si se umple tot Bucurestiul de el... :)

Thursday, September 25, 2008

Duuuuuude!

The Dude is back! Long live The Dude! Poate sa scrie despre orice, sorb fiecare cuvintel tavalindu-ma pe jos de ras in admiratia traseului sau sinaptic!

Daca nu l-ati descoperit deja, luati si cititi. Va rog. Pentru ca meritati!

Po-la-laa si Revolutia Spirituala

Amicul Tudor are un nou proiect foarte caterincos: po-la-laa!

Cu cuvintele sale, "po-la-laa este un blog/revista de animatie, fictiune, jocuri de cuvinte si, peste toate, satira. parafrazeaza intr-un limbaj explicit celebrul “oh-la-la” francez, care ni se pare mult mai generos in comunicare decat neaosul “plm!”. asta ca sa va fie clar ce comunicam si cum puneti accentul."

Cat despre Revolutia Spirituala, poftiti aici sa aflati despre ce e vorba.

Enjoy!

Wednesday, September 24, 2008

Webstock

Impreuna cu Andreea, am inscris Multumeste*net la Webstock. Pe 3 octombrie, evenimentul va propune o zi de conferinte si discutii despre blogging si Web 2.0 si gala de premiere a proiectelor romanesti tip... web2.0 :)

De mult imi doresc sa ajung la evenimente de online... din interes pentru temele discutate, din curiozitatea de a cunoaste si pe viu oamenii pe care ii citesc si respect, de gura Mariei... :) Nu m-am mobilizat pana acum din motive de prioritati, dar si dintr-o credinta personala de tip "ce sa caut eu acolo? pensees-lutzele mele hardly qualify as blogging in sensul in care o fac oamenii care se aduna pe acolo".

Avand in vedere ca noul proiect lucrativ e de online, parca mi-am castigat statutul de invatacel si imi "dau voie" sa ma duc sa trag cu urechea la ce zic mai marii blogosferei, indiferent daca Multumeste*net trece sau nu de preselectie. Abia astept!

Ah, si tineti-ne pumnii pentru micul jurnal de fapte bune! :)


Later edit: am trecut de preselectie! multumim maxim! :)

Transport in comun

Saptamana trecuta am redescoperit niste transport in comun. Trebuia sa fiu in fiecare zi la 9 dimineata pe la Piata Muncii si mi-am dat seama ca o sa-mi termin si nervii si banii daca ma aventurez cu masina, asa ca am optat pentru varianta tramvai 41 pana la Crangasi, metrou pana la Muncii. Spre marea mea surpriza, a fost super ok! Pe alocuri mai aglomerat, pe alocuri mai bad vibes, dar nu se compara cu bad vibes-urile si aglomeratia din trafic la orele alea... Plus ca am ajuns in 45 de minute in loc de probabil minim 1h30 cat ar fi durat cu masina.

Deci mea culpa ca n-am mai facut nimic cu bicicleta, dar iata ca a fost nevoie doar de 2 zile ca sa ma obisnuiesc fara masina prin oras :) Poate asa apuc si eu sa mai aflu ce se afla prin cei 60 de giga de muzica din player :D

Tuesday, September 23, 2008

Ia stimabile sfatu'!

Stiu ca s-a vorbit mai de mult de ianenesfatu.ro, dar vin si eu si va provoc sa-i provocati pe autorii blogului la un sfat :)

Mi se pare foarte dragut proiectul, sunt convinsa ca pentru fiecare dintre noi exista cel putin o zi in care ne e lene pana si de-un search pe Google, asa ca de ce sa nu profitam? :)

Poftiti de cereti sfaturi pe ianenesfatu.ro.

Friday, September 12, 2008

Win/win

Ma invata si pe mine cineva lectia consecventei? Dau la schimb lectia tolerantei. :)


Pe bune acum... am invatat o gramada de lectii in timp si chiar daca nu imi iese partea cu practica de fiecare data, mi-am insusit teoria suficient cat sa o pot transmite mai departe. In acelasi timp, sunt unele 'lectii' la care ma cam incurc si mi-e clar ca m-ar ajuta mai mult experienta unui 'om de pe strada' decat inca un curs de nu stiu ce...
Sunt sigura ca suntem mai multi asa.

V-ati baga la un proiect gen 'schimb de carti' care sa fie un fel de 'schimb de experiente'?

RoBloggersSurvey 2008


RoBloggersSurvey 2008, de completat pana pe 23 septembrie.

Tuesday, September 09, 2008

Portugalia - days 9-14

After-Boom-ul in Cascais a fost genial... Chiar daca planul initial de a gasi un sat cocotzat pe o stanca si pierdut in timp pe malul oceanului nu s-a mai materializat, ne-am facut treaba si cu statiunea tip Olimp up-gradat :)

Ramasi doar noi Doi, ne-am trezit dupa vreo 12 ore de somn si am purces intru explorarea orasului. Am pornit pe la 12.00 spre punctul de informare turistica (cel ma bun prieten al omului) sa ne luam harta si 'sapte seri'-ul local si ne-am mai intors acasa pe la 6 si ceva pm. Ne-am plimbat pe stradute pietruite inguste, printre bistrouri si tarabe de targ, pe langa o casa in care a locuit Mircea Eliade, pe faleze foarte funny (au aparate de fitness instalate pe faleza, cu tot cu instructiuni de folosire si sfaturi pentru o viata sanatoasa) si ne-am facut planul pentru zilele urmatoare...

Am ajuns la Cabo da Roca, cel mai vestic punct al Europei. Mult ocean, stanci, tot vantul care se pregateste sa se raspandeasca peste continent (acolo e tot, pe cuvantul meu!), un monument si cel mai destept business posibil: in statia de autobuz, un punct de informare unde practic nu prea aveau ce sa te informeze in afara de orarul autobuzelor, o sala de asteptare si the ultimate souvenir - o foaie de hartie tip 'certificat', care atesta ca Xulescu a fost cu adevarat in cel mai vestic punct al Europei, acolo de unde conquistadorii au pornit temerar catre blablabla. In 3 ore cat ne-am plimbat pe acolo, am vazut 2 autocare de rusi si 3 de asiatici care s-au imprastiat prin peisaj pentru a-si face poza cu certificatul la locul faptei... inmultiti 5 autocare, cu vreo 30 si ceva de oameni, cu 5 euro certificatul, cu zilele de sezon si vedeti cat va da... eu zic ca acopera cheltuielile de intretinere :D Oricum, dragut la Cabo da Roca, legumitul printre stanci pe vant poate fi foarte entertaining...

Pentru plaja, ni s-a recomandat Guincho Beach, un loc absolut genial, dar nu cel mai bun pentru balaceala. Surferii si kiterii erau cei mai fericiti, eu la cum am trait vantul de mii km/h amestecat cu nisip m-am lecuit forever de dorinta de a ajunge la Burning Man :D

In alta zi, intamplator racoroasa si cu un pic de ploaie, am mers pana in Sintra. Un orasel cat Drumul Taberei, cu vreo 7 palate si 7 parcuri, dar mai ales cu un Muzeu al Jucariilor si o expozitie de pirati! La casa lui Andresen din pacate n-am mai avut timp sa ajungem :)

Am mai petrecut o seara jucausa pe la Boca do Inferno, care pe langa tot felul de aranjamente de stanci care produc valuri spectaculoase, are si un platou de pietre ca de pe alta planeta, pe unde ne-am catarat si ascuns pana s-a facut intuneric.

Eu nu am reusit sa fac nicio baie in Ocean in tot acest timp, mi s-au secerat gleznele din cauza apei reci de fiecare data cand am incercat. El a fost mai rezistent, dar tot n-a putut sa stea in apa mai mult de un minut.

In concluzie, daca va tenteaza Cascais-ul si vreti un loc dragut de stat in, dati un semn :)

Hay la reggae party!

Maine (miercuri 10 septembrie) se redeschide Suburbia. Un nou look, canapele noi... abia astept sa vad cum a iesit, caci mi-a soptit o vrabiutza ca o sa fie cu totul altceva :)

Asadar, poftiti la reggae si hai sa sarbatorim!


mai multe detalii aici.

Monday, September 08, 2008

Detasare nu tocmai buddhista

Saptamana trecuta am pledat pentru nebagarea in seama a oamenilor care se 'baga in seama aiurea'. Am constatat prin experienta directa ca odata ce incepi sa le dai delete din raza ta de atentie, usor-usor dispar, exact ca atunci cand alegi sa nu te mai stresezi ca oricat ai zugravi, pata aia de pe tavanul baii nu dispare.

Weekend-ul asta am avut niste mici intalniri de tip 'blast from the past' care mi-au confirmat ca strategia shift+ignore functioneaza. In continuare ma bucur ca un copil si sunt mandra de mine ca dupa un 10 la mate, cand constat ca toate chestiile invatate pe la cursuri chiar functioneaza. Dulce bucurie a momentului in care ceva care te scotea din pepeni devine la fel de important ca numarul masinii de langa tine la stop...

Astazi s-a ivit un mic chip gri cu o bagare in seama de tip 'aiurea' pe tema unui proiect de-al meu. Toate cele de mai sus raman valabile, insa nu pot sa nu ma intreb... Daca am gandi relatiile interumane din perspectiva ecologica, oare cata energie irosesc genul asta de oameni pe barfa, rautati gratuite sau pe bani grei, agresivitate catre oameni care abia stiu ca existi sau catre oameni care s-au 'bagat in seama aiurea'? Va dati seama cam cate chestii constructive ar putea face daca ar economisi toata energia asta? Va zic eu... Muuuuulte! :)

Thursday, September 04, 2008

Portugalia day - days 4-9

Odata exorcizata 'burgheza', Boom a fost genial... Cine e cu adevarat curios, gaseste tot ce-i trebuie pe site-ul lor, youtube si flickr. Alice in Tara Minunilor in viziunea unui Burton luminos... Nici nu incerc sa dau detalii pentru ca nu vreau. Cu cat trece mai mult timp de la intoarcere, cu atat mi-e mai greu sa vorbesc despre ce a fost acolo, de scris nici nu se pune problema.

Ziua 9 de vacanta a fost ziua de plecare de la festival. Drumul cuibusorului nostru s-a despartit de cel al gastii care a purces spre Utopia in ziua 8, asa ca ne-am culcat relativ cuminti si relativ devreme, pregatindu-ne sufleteste pentru cei 15km de mers pe jos. Ziua 9 a fost ziua in care absolut totul a fost la fix. Ne asteptam sa facem tot 4h pe jos si la intoarcere, dar am facut doar 2. Cand am ajuns in Idanha-a-Nova parca eram chiar un pic revoltati ca a trecut asa repede :)

Am ajuns in sat la autobuz cu 10 minute inainte sa plece. Am ajuns in gara in Castelo Branco cu 20 de minute inainte sa plece trenul, un tren care ajungea cu 2h mai devreme in Lisabona fata de cel de care stiam noi. In Lisabona am mers la punctul de informare turistica, unde treaba s-a innorat un pic... Am sunat la n-spe moteluri si hosteluri, totul era plin. Ni s-a recomandat sa mergem in Bairro Alto, un cartier la 2 pasi de unde eram noi si sa luam strazile la picior, ca sunt mii hosteluri acolo si sigur gasim ceva. Zis si facut, dar 2h de umblat si urcat pe mini stradute cu sarsanale dupa noi nu au rezolvat nimic.

Pe la 9 jumate, la vreo 10 minute inainte sa ne lase nervii si spatele de tot, am nimerit la cel mai simpatic hostel, al carui patron ne-a spus cu aceeasi dezamagire in glas ca e plin si ca e plina toata Lisabona. I-am zis ca suntem obositi si frustrati, ca noi nici macar nu vrem sa ramanem in Lisabona, ca vrem doar sa dormim o noapte si a doua zi sa gasim un satuc la ocean unde sa petrecem restul saptamanii. Bart (cel mai dragut hostelier ever!) s-a luminat la fata si a zis ca stie o gazda in Cascais (statiune la ocean, la 40 de minute de tren de Lisabona) care sigur are locuri libere. "Pai si mai putem sa ajungem acolo la ora asta?" "Sigur, stai sa dau un telefon".

Si o suna Bart pe Tereza, cea mai dulce gazda ever, care - ce sa vezi! - era cu treaba in apropiere si tocmai se pregatea sa porneasca spre Cascais si nu era nicio problema sa treaca sa ne ia de manuta si sa ne duca la ea acasa. Am stat cu ea de povesti tot drumul, psiholoaga care face orientare de viata cu adolescenti scotandu-i la iarba verde... ce sa vrei mai mult de atat?! :))

De la gara ne-a luat prietenul ei Tristao cu masina in care canta Blink182... Party! Pe drum ne-au zis ca spera sa nu avem o problema cu cainii, ca ei au un labrador negru, Balthazar. Noi am intrebat daca ar avea ei o problema daca dormim cu cainele :))

Ne-am pus bagajele in camera pe la 11.30, terminati de oboseala, dar cei mai fericiti din lume. Am avut la dispozitie o camaruta cu baie intr-un corp separat din curtea casei lor, curte dotata cu un mini foisor cu canapele + o perna cu Taz. Ne-au zis ca ne asteapta de dimineata la bucatarie la micul dejun inclus in pret.

Am facut ceeeeeeele mai luuuuuungi dusuri din istorie (scuze planeta, dar se cerea...) si am adormit ca niste prunci nou nascuti :)

Tuesday, September 02, 2008

Portugalia - day 1, 2 & 3

Plecat din Bucuresti duminica la pranz, ajuns in Lisabona pe la 4. Plimbat prin oras pana seara, cand ne-am dus cu vaporasul intr-un orasel care nu mai stiu cum se numeste, sa ne luam corturi si chestii.

Petrecut vreo ora si ceva si 100E in cel mai mare si cu reduceri Decathlon, de unde am iesit cu cort, 2 saci de dormit, 2 izoprene, sandale, ochelari de soare, de innot, perne gonflabile, lanterna de miner si o iubire neconditionata pentru camping, doar pe motiv ca implica muuuulte accesorii simpatice si colorate.

Ajuns in Alcochet, un fel de satuc pe malul raului aproape de Lisabona, unde ne-am lasat bagajele la cei mai draguti si primitori oameni si iesit pe strazi. Era un party din ala de o saptamana in care ziua locul pare parasit, iar noaptea strazile sunt pline de oameni si, timp de cateva ore si cateva strazi, si de tauri care ii alearga pe cocalarii care nu par a avea tupeul spaniolilor cu aceleasi hobbyuri. Aflat cu ocazia asta ca in coridele portugheze taurii nu sunt omorati.

Plictisit dupa vreo ora-doua, dar haladuit pe strazi pana dimineata, de dragul de a face o noapte alba. Suit in vapor la 6 dimineata, in tren la 8.30 din Lisabona.

Ajuns la pranz in Castelo Branco unde am inteles de ce la Amazing Race echipele sunt doar de 2 :) Mers la supermarket si cumparat provizii pentru 2 zile (active cookies si barele de cereale ruleaza la cort!) si gasit localnic care sa ne duca cu masina pana in Idahna-a-nova ca sa nu ne chinuim cu busul.

Ajuns in 45 de minute la intrarea in sat, unde incepea coada de masini si rulote catre intrarea la festival. Bucurat auzind de la sofer ca mai avem doar 2km de mers pe jos cu sarsanale in soare, noi stiam de pe site ca sunt 7km intre sat si festival.

Mers vreo 15km pe jos, nedormiti si incarcati prin soare, auzind din ora in ora ca "mai sunt 2km de mers si ati ajuns". Daca nu ne intalneam cu amicul peruan cunoscut in Vama vara trecuta care sa ne ajute la carat pe ultimii "2km", nu stiu ce ne faceam :) Au fost 4h30 pana am reusit sa infigem corturile, ce-i drept la umbra si pe o panta nu prea inclinata.

M-am bucurat ca am primit o scrumiera portabila super desteapta la intrare, mi s-a pus un mic nod in gat cand am vazut ca distantele de pe harta locatiei erau masurate in timp de mers pe jos, incepand cu 15 minute.

Burgheza din mine a cedat nervos si a parasit incinta cand s-a lamurit cum sta treaba cu baile. Organizatorii au aranjat ca deseurile umane sa fie transformate in ingrasamant, ceea ce ni s-a parut super tare. Erau cabine mixte pentru treaba mare, nicio panica, super curat, nu mirosea datorita rumegusului pe care il aruncai in loc sa tragi apa si datorita faptului ca nu aveau acoperis si se aerisea lejer.

Surpriza a fost cu treaba mica pentru fete... O constructie din panza, in interiorul careia erau aliniate 4 jumatati de bidoane umplute cu rumegus... Adica pe sleau: pipi la comun pentru fete. Cu riscul de a intra in prea multe detalii, nu pot sa va descriu cum e sa faci pipi pe tine, sa stai pe vine 5 minute si sa nu se intample nimic.

In concluzie, culcat imediat dupa ce am rezolvat cu baile. Trezit in ziua 3, ne-am plimbat un pic sa vedem locatia, dupa care ceilalti au continuat cu plimbarile, eu m-am culcat la loc si mi-am continuat exorcizarea asteptarilor prin somn pana in urmatoarea zi.

Nota: nu va lasati inselati de relatarea primelor zile, a fost absolut genial la Boom! rabdare pana apuc sa povestesc si restul :)