Sunday, October 26, 2008

Lili

Eliza a facut o scoala simpla, nu a ajuns la facultate. A lucrat la CFR. L-a cunoscut pe Ion si au avut o iubire din aia, ca in povesti. El era in cor la biserica si pentru ca pe vremea lui Ceausescu nu au putut sa se casatoreasca la biserica, au chemat preotul sa le faca slujba acasa. Lili, cum i se spunea Elizei, a purtat cruciulita de aur pe care i-a facut-o cadou Nelu, aur topit din vreo mostenire de familie, pentru ca bijuteriile nu se gaseau pe toate drumurile si nu erau la indemana oricui.

Din acel moment, Lili nu a mai avut alta treaba pe lumea asta decat sa iubeasca. L-a iubit pe Nelu cu tandrete si duiosie. Si-a iubit cei doi baieti cu toata inima si i-a crescut sa devina barbati care nu fac dezordine in casa si care isi spala singuri ciorapii. Si-a iubit cei doi nepoti, chiar daca la un moment dat n-a mai tinut pasul cu vremurile si ii mai certa pentru ca nu mai intelegea care-i faza cu tineretul asta. A iubit, a avut grija, parca a creat un balonas familial in care toata lumea a avut caldura si siguranta de a creste mari, frumosi si destepti.

Viata lui Lili s-a schimbat cu timpul, a mai obosit, au inceput sa-i apara riduri... Lili era super frumoasa si i-a pasat dintotdeauna de felul cum arata. Dar n-a avut nevoie de un fond de ten infailibil care ascunde oboseala timp de 16h. N-a avut nevoie de o masina mai mare, un telefon mai smecher, rochii de marca sau odorizante de casa. N-a avut nevoie de mascara revolutionar, de crema autobronzanta sau anticelulilica, de vopsea de par cu 80% mai multa stralucire.

Pentru Lili, a fi femeie insemna sa ai grija de tine si nu a aflat asta din sloganuri sau reviste. A fi femeie inseamna sa stii sa dai si sa primesti iubire, sa le oferi caldura si tandrete celor dragi. Si i-a iesit. Lili a fost o femeie extraordinara.

In 1999, pe patul de moarte, Nelu nu i-a spus decat "... stii cat de mult te iubesc?".

Inainte sa plece si ea, Lili mi-a spus "E greu... Mi-e frica...". Eu i-am spus ca o sa fie ok, ca cei de aici o iubesc si o sprijina, ca e doar o trecere, la fel ca nasterea, si ca la capatul celalalt o asteapta Nelu. Privirea ei a fost un amestec de iubire, recunostinta si speranta.

Pe 13 octombrie s-a dus. Ultima mea bunica...

Toata iubirea catre tine Lili, iti multumesc pentru tot ce m-ai invatat, iti multumesc pentru ca m-ai invatat ce e bine si ce e rau, iti multumesc ca ai avut rabdare si m-ai inteles chiar si cand nu ma intelegeai, iti multumesc ca m-ai invatat sa iubesc prin felul in care m-ai iubit.

Sa ne vedem cum bine...

Friday, October 10, 2008

Recicleaza-ti telefonul mobil

Vodafone a lansat o campanie noua, Reciclam.ro. Ai un telefon mobil vechi si nu stii ce sa faci cu el? Pofteste la oricare magazin Vodafone si lasa-l acolo. Ei le strang si le dau mai departe, catre reciclat sau catre reconditionat si trimis catre tari mai putin dezvoltate, pentru a facilita accesul la telefonie mobila.

Mai multe detalii si ce poti face pentru a sustine campania, aici.

Thursday, October 09, 2008

Prin forta mintii

S-a ajuns la a controla masinariile prin forta mintii, calculatoare care iti citesc gandurile si iti inteleg mimica... Aici.

Via Internet Evolution.

Vad din ce in ce mai multe inventii cu potentialul energiei atomice... un infinit de posibilitati pozitive si perspective sumbre care sper ca trag semnale de alarma acolo unde trebuie...

Republika Banana

Genial. No comments :)


Full storry despre exotismul de la Universitate aici.

Colombo de Niro

O sa stau cu ochii pe baietii astia... I like :)



Via Piti.

Lacrimi non-stop

Nu ma intrebati cum am ajuns pe stirea asta, cert e ca am ajuns. Da, o lacrima de cristal atarnata de o lentila de contact, probabil pentru hippiotii care se baga undercover in lumea emo sau ceva...

Chiar! O fi un accesoriu pentru demersuri subversive? Pe model divide-and-conquer? Te faci ca plangi non-stop ca sa le castigi incredere dupa care ii inveselesti pe neasteptate? :))

Tuesday, October 07, 2008

Pentru doamne si domnisoare

Baieti, inchideti ochii putin... Fetele, acum ca m-am cules de pe josul pe care m-am tavalit de ras, va rog sa cititi superba si deosebit de autentica descriere a PMS-ului de catre Cori. Eu una m-am regasit in 99% din descriere.

Bravo miss! O punem de-un support group pentru d'astea ca noi? :))

Monday, October 06, 2008

Jobul ideal #7

Cand noua 'colega de banca' e o buna prietena si va jucati frumos impreuna in drum spre birou :) Vai cat imi mai place sa fac show in mijloacele de transport in comun. Daca mai si umplu un vagon de ceva de petale colorate... super inceput de saptamana!



Jobul ideal #1, #2, #3, #4, #5, #6.
Jobul din iad #1.

Saturday, October 04, 2008

Proiectel

Am inceput sa scriu si pentru portalul prieten Business-Edu. Au o rubrica noua de Guest Editor, in care am si eu o serie intitulata reCREAZA-te.

Primul articol, despre creativitatea non-creativilor aici.

De pe vremuri

Mi-am amintit ca am uitat sa linkuiesc la niste articole pe care le-am scris la un moment dat pentru un newsletter.

Connected Learning - un concept foarte drag mie, explicat in doua vorbe, cu recenzie la Jocul lui Ender, unul dintre masterpiece-urile lui Orson Scott Card

Despre LifeHacks

Connected Learning, de data asta despre Lord of The Rings.

Enjoy :)

De la Webstock - thoughts

Intrebari sau ganduri ramase la decantat dupa Webstock08:

S-ar putea face o segmentare mai clara/ oficiala a 'blogosferei'? Am senzatia ca multe discutii bat pasul pe loc pentru ca se amesteca merele cu perele. Parca discuta Marketing Managerul de la Marriott cu proprietara pensiunii Maricela din Bran despre hotelerie...

De ce bloggerii 'militanti' se misca asa greu de la calculator? De lene? De day-job? Agorafobie? Ce s-ar putea face pentru a misca proiectele destepte de la birou pe strada?

Mi-am dat seama ca una dintre primele chestii de invatat ar fi ceva gen cum sa faci lucruri fara sa te lasi influentat de feedback-ul negativ si/ sau gandul la care va fi impactul pozitiv sau negativ. Dan Patzelt de exemplu a dat drumul la www.eunublochezintersectia.ro fara sa-si doreasca sa distribuie stickere in toata tara, fara sa vrea sa creeze o miscare, doar pentru ca nu mai suporta o realitate si o lua razna daca nu facea nimic. Il doare la bascheti daca lumea crede sau nu ca se schimba ceva cu un sticker, el e happy sa faca ceva si se bucura ca iese atat cat iese. Mi se pare mai mare pacatul ca cei de la Proiect1000 sa se lase demoralizati ca nu i-a placut lui Piticu de proiectul lor. Dudes, chill si vedeti-va de treaba... unii fac, unii comenteaza, caravana trece...

De asemenea, mi-as dori sa nu mai aud una dintre cele mai contraproductive fraze: "Da' cu Y ce facem?" cand vorbesti despre proiectul omului care se refera la X. Fiecare discutie de la ws de CzSR ajungea in balarii generaliste. Un proiect se lupta cu blocatul intersectiei, da' cu pietonii ce face? Un altul planteaza iarba, da' cu gunoaiele cum ramane? Un altul se bate cu pungile de plastic, da' de becurile economice de ce nu zice nimic?

Refuz sa cred ca oamenii care se aflau in sala aia nu inteleg conceptele de obiectiv de proiect SMART si target. Asa cum nu merge o companie care sa dea consultanta in orice, nu are cum sa mearga proiect social cu de toate. Patzelt e genial prin segmentul mic pe care l-a ales, daca campania era www.eu-sunt-sofer-civilizat.ro si cerea sa se respecte toate regulile de circulatie nu ajungea nicaieri. El, in schimb, a obtinut ca miile de soferi care nu blocheaza intersectia sa nu mai fie claxonati de marlani la stop. Primul pas e intotdeauna mai mic decat al doilea, de ce sa te iei de om ca nu sare un km fara avant?

M-am ambalat... revenind: Care-i faza cu atitudinea asta de 'da' de ce nu le faci pe toate?' Stiti ce, nu ma intereseaza cum ati judecat, hai sa va zic eu ce scrie printre randurile remarcilor de genul asta: devalorizarea efortului omului, discreditarea rezultatelor pe care a reusit sa le obtina, care duc la descurajare si scaderea increderii in sine si in proiect. In loc sa va intrebati de ce cutarica nu vinde si mere si pere si flori de camp, intrebati-va daca vi se par ok merele pe care le vinde si daca e sau nu important pentru voi sa ajutati cu ceva. Daca pe voi va intereseaza perele, apucati-va de treaba in loc sa le reprosati celor care misca ceva ca nu va rezolva problemele.


De la Webstock - facts.

De la Webstock - facts

Foarte tare la Webstock! Pe puncte:

Foarte bine organizat, subiecte interesante, speakeri ok, teme misto la workshop-uri... Bravo Manafu, bravo Evensys!

Super tari prezentarile lui Andrew Shorten si Max Schram. Am descoperit mii gadgeturi super tari de la Adobe AIR si proiectul RedesignMe pe care va invit cu drag sa-l descoperiti si poate chiar sa-l folositi :) Simpatic Cabral despre ce inseamna bloggingul pentru el. Foarte tare Bobby despre importanta comunitatii in blogging. S-a plans lumea ca vorbeste mereu despre aceeasi chestie, dar senzatia mea e ca inca nu intelege nimeni ce vrea sa zica, asa ca keep spreading the gospel, o sa se prinda ei in cele din urma... :)

Am fost la workshop-ul de Citizen Social Responsability unde m-am simtit ca acasa. Foarte tari oamenii de la masa, de Dan si intersectia lui stiam deja, stiam si de Proiect1000 si Oricum. Au fost surprize foarte placute Cezar cu al lui 'nu fi pungas' si Dan Dumitrescu care a condus discutia cu mare arta. Chapeau domnilor, astept sa ne mai intalnim sa schimbam lumea, one paper bag and green spot at the time :)

Domnisoara de la Vodafone a fost o dezamagire fantastica. A enumerat niste puncte la care tre sa fie atent omu' de Web 2.0 care vrea sa abordeze companii mari (foarte interesant), dar nu le-a elaborat de loc (adica interesant degeaba). A mai povestit ce au inteles ei la corporatie despre lucratul cu onlineu', culminand cu 'we learned we need to listen to our agency'... waaaa, you must be the brains! Dupa care a vorbit mult despre ce proiecte super au facut ei pe W2.0, multumesc frumos, le gaseam si singura... Dar sa trecem peste asta...

M-au mai scos din minti niste indivizi (semi)incompetenti... La workshop-ul despre Old/New/Social Media, nu mai stiu cine explica ceva cen ziare vs bloguri = carti vechi si valoroase vs ebooks, ca onlineu' ca sa-si ridice nivelul de calitate ar trebui sa angajeze editori din offline si ca masori competenta unui editor in ani de experienta - 2 ani = prea putin, mai merge de la 5 ani in sus... Marsh ma de aici! Noroc cu terasa super draguta de la HoJo, unde se socializa foarte placut.

In concluzie, discutii destepte, cunoscut oameni foarte misto, primit doua propuneri de job :D, saptamana viitoare ma intalnesc cu oameni sa discutam 3 pui de proiecte care s-au nascut din conversatiile de pe terasa.

What's next? :)


De la Webstock - thoughts.

Made for it

Widget dragut gasit la Diana. Luati si votati daca credeti ca mi se potriveste ce fac :)

Wednesday, October 01, 2008

Such a perfect day...

Cu dedicatie speciala pentru Marie, anunt solemn ca maturizarea/ atingerea nivelului urmator de constienta transforma fluturasii. Isi iau la revedere si isi duc fluturatul zburdalnic altundeva. Starea aia de dulce balamuc (ca e prima zi de zapada, ca e un baiat nou, ca e un job nou, ca e o nominalizare sau o preselectie la ceva...) nu mai e.

Initial m-am speriat, caci imi iubeam sincer fluturasii. Dar ulterior am descoperit ca in locul lor, e ditamai bulgarele de energie, care vuieste calm si apasat si care, daca te concentrezi pe el atunci cand te gandesti la motivul emotiei (zapada, baiatu', jobu', premiu...), explodeaza in jur ca o bomba si te ameteste cu puterea lui. Practic fluturasii versus next level sunt un fel de Vespa roz versus ceva misto cu un motor diesel de 200cp :D Ma rog, fara conotatii ecologice, desigur.

Da, astazi a fost de departe cea mai productiva prima zi la un nou loc de munca. Recomand cu mare caldura sistemul in care am nimerit eu intamplator... Renuntati la o luna de salariu full-time si lucrati part-time in prima luna. E exact cat iti trebuie ca sa cunosti oamenii, sa te pui la curent cu proiectul, sa incepi sa lucrezi cat sa intelegi mai bine ce ai de facut. Practic eviti prima aia saptamana in care stai intr-un loc nou, rugandu-te de cineva sa-ti trimita chestii, chinuindu-te sa citesti tot si the whole new job hassle. Astfel incat atunci cand te duci pentru prima zi 'oficiala' de birou, esti deja cu motoarele pornite si incalzite, plecand de acolo cu atata zambetul pe fata si cu fluturasii/ bulgarele de energie roind/ bubuind in jurul tau :)

Si cand acasa te asteapta El care, desi uraste sincer dovleacul, a facut prima lui supa-crema de dovleac si dovleac la cuptor pentru ca stie ca esti fan...

Am mancat prea repede si cu pofta ca sa apuc sa le fac poza. Dar am gasit o poza de acu' cateva saptamani, cu farfuria care ma astepta dupa o zi grea...


Life is beautiful! Ne auzim maine!