Sunday, October 26, 2008

Lili

Eliza a facut o scoala simpla, nu a ajuns la facultate. A lucrat la CFR. L-a cunoscut pe Ion si au avut o iubire din aia, ca in povesti. El era in cor la biserica si pentru ca pe vremea lui Ceausescu nu au putut sa se casatoreasca la biserica, au chemat preotul sa le faca slujba acasa. Lili, cum i se spunea Elizei, a purtat cruciulita de aur pe care i-a facut-o cadou Nelu, aur topit din vreo mostenire de familie, pentru ca bijuteriile nu se gaseau pe toate drumurile si nu erau la indemana oricui.

Din acel moment, Lili nu a mai avut alta treaba pe lumea asta decat sa iubeasca. L-a iubit pe Nelu cu tandrete si duiosie. Si-a iubit cei doi baieti cu toata inima si i-a crescut sa devina barbati care nu fac dezordine in casa si care isi spala singuri ciorapii. Si-a iubit cei doi nepoti, chiar daca la un moment dat n-a mai tinut pasul cu vremurile si ii mai certa pentru ca nu mai intelegea care-i faza cu tineretul asta. A iubit, a avut grija, parca a creat un balonas familial in care toata lumea a avut caldura si siguranta de a creste mari, frumosi si destepti.

Viata lui Lili s-a schimbat cu timpul, a mai obosit, au inceput sa-i apara riduri... Lili era super frumoasa si i-a pasat dintotdeauna de felul cum arata. Dar n-a avut nevoie de un fond de ten infailibil care ascunde oboseala timp de 16h. N-a avut nevoie de o masina mai mare, un telefon mai smecher, rochii de marca sau odorizante de casa. N-a avut nevoie de mascara revolutionar, de crema autobronzanta sau anticelulilica, de vopsea de par cu 80% mai multa stralucire.

Pentru Lili, a fi femeie insemna sa ai grija de tine si nu a aflat asta din sloganuri sau reviste. A fi femeie inseamna sa stii sa dai si sa primesti iubire, sa le oferi caldura si tandrete celor dragi. Si i-a iesit. Lili a fost o femeie extraordinara.

In 1999, pe patul de moarte, Nelu nu i-a spus decat "... stii cat de mult te iubesc?".

Inainte sa plece si ea, Lili mi-a spus "E greu... Mi-e frica...". Eu i-am spus ca o sa fie ok, ca cei de aici o iubesc si o sprijina, ca e doar o trecere, la fel ca nasterea, si ca la capatul celalalt o asteapta Nelu. Privirea ei a fost un amestec de iubire, recunostinta si speranta.

Pe 13 octombrie s-a dus. Ultima mea bunica...

Toata iubirea catre tine Lili, iti multumesc pentru tot ce m-ai invatat, iti multumesc pentru ca m-ai invatat ce e bine si ce e rau, iti multumesc ca ai avut rabdare si m-ai inteles chiar si cand nu ma intelegeai, iti multumesc ca m-ai invatat sa iubesc prin felul in care m-ai iubit.

Sa ne vedem cum bine...

12 comments:

Deia said...

Mi-au dat lacrimile. Foarte fain. Cateodata uitam ca lucrurile importante in viata nu se vad, se simt. Ne obisnuim ca cei dragi sa ne fie imprejur si uitam cat de importanti sunt pentru noi. Imi pare rau pentru bunica ta. Dumnezeu sa o odihneasca in pace!

Ar trebui sa publici o carte, ceva!

Sandra G said...

Multumesc pentru gandurile frumoase...

Vine si cartea... pentru copii :) ramai aproape ;)

Lili C. said...

Bunicii ăştia parcă ar fi desprinşi toţi din aceeaşi poveste.Ştiu să trăiască simplu, ştiu să iubescă, stiu să ne înveţe despre bune şi despre rele...
Dumnezeu să o odihnească pe bunica ta! Mi-ar plăcea să-i întâlnească pe acolo, pe unde s-a dus, şi pe bunicii mei!

Sandra G said...

Multumesc :) Pai daca eu ma gandesc cu drag la bunicii tai si tu cu drag la ai mei, sigur se intalnesc :)

Zaza said...

Aicea sunt dacă ai nevoie, ai grijă de tine.

Incze Klára said...

Eu stiu din experienta mea: bunicii cind se duc pentru totdeauna, ramin totusi, intr-un fel, altfel, pentru totdeauna. Eu ii vad si acum, uneori le cer ajutorul, alteori ma gindesc: oare ce ar spune?, sau pur si simplu imi amintesc de clipe dragi.
Sint sigura ca ma privesc si ca sint cu mine.
Dumnezeu sa o odihneasca in pace!

runbaby said...

eu n-am avut bunici asa frumosi si intregi sau n-am stiut eu sau n-au stiut ei sa relationam astfel.

iti multumesc pentru povestea impartasita aici si te invidiez cu drag pentru ca ai cunoscut-o si iubit-o pe Lili.

si...nu mai stiu ce sa spun, e foarte emotionant ce ai scris...

Sandra G said...

@zaza: mersi draga mea, pup dulce >:D<

@klara: asa e :) multumesc

@runbaby: speechless... multumesc :)

manjusri said...

Sarut mana! Impresionant... mi-au dat lacrimile.

Sandra G said...

multumesc... :)

Cori said...

M-ai facut sa plang de emotie...bunicii sunt senzationali...

Sandra G said...

big-big hug >:D< multumesc de comment, cori...

si multumesc tuturor... toate comentariile voastre imi dau senzatia/trairea unui val de tandrete care pe mine ma mangaie, asa, in trecere, iar pe ea o ajuta sa intinereasca, acolo unde e acum :)

love really is all around us...